România figurează pe penultimul loc între statele membre UE la rata de reciclare a materialelor, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat.
Cu un nivel de doar 1,8%, mai mic de o șesime față de media UE și în scădere față de anul 2010 (când era aproape dublu, 3,5%), țara noastră a mai devansat doar Irlanda (1,6%).
Pentru referință, menționăm că Bulgaria și Croația au ajuns la 5,1%, Ungaria la 6,6%, Cehia la 8,1% iar Polonia la 9,5%. Cele mai performante state în acest domeniu sunt Olanda (29,9%), Franța (18,6%), Belgia (17,8%) și Italia (17,7%).
În 2010, noi stăteam mai bine decât alte șase state UE ( Grecia 2,7%, Bulgaria 2,1%, Cipru 2%, Portugalia 1,8% și Irlanda 1,7%).
Cinci dintre aceste state rămase în urmă au luat măsuri semnificative și au recuperat părți importante din decalajul față de media UE. În același timp, România a cunoscut cel mai important regres în materie. Foarte probabil, mult sub rata din vremea socialistă, când reciclarea era un cuvânt la ordinea zilei, de la colectarea deșeurilor de hârtie și sticlă în școli și până la reciclarea ambalajelor la magazine.
Chestiunea este una dezamăgitoare din două motive: scăderea puternică și pe contrasens cu practica europeană în materie din 2010 și până în 2017, la care se adaugă accentul care se va pune în deceniul care va începe pe așa-numitul „Green Deal”, ce presupune și importante alocări de fonduri comunitare.
În context, măsurile care se impun pentru a reveni spre valori mai ridicate de reciclare și a începe să ne aliniem realmente la normele europene sunt urgente. Am ajuns, efectiv în ceasul al 12-lea, de la calitatea mediului și până la ecologizarea gropilor de gunoi. Pur și simplu, dezvoltare sustenabilă fără reciclare nu se mai poate iar România va trebui să se plieze pe acest deziderat.
