România s-a plasat în 2019 pe penultimul loc între statele membre UE în ce privește costul orar al muncii (întreaga economie, mai puțin agricultura și administrația publică).
Potrivit datelor publicate de Eurostat, cu un nivel de 7,7 euro, am devansat doar Bulgaria (6,0 euro) dar am fost sub Lituania (9,4 euro), Ungaria și Letonia (ambele cu 9,9 euro).
Pentru referință, menționăm că media Uniunii a fost de 27,7 euro, ceea ce înseamnă că ne plasăm încă la doar 28% din această medie. Cele mai mari valori s-au consemnat în Danemarca (44,7 euro), Luxemburg (41,6 euro), Belgia (40,5 euro), Franța (36,6 euro), Olanda (36,4 euro) și Suedia (36,3 euro) și Germania (35,6 euro).
De reținut faptul că România figurează pe primul loc între statele din zona non-euro la creșterea costului forței de muncă exprimat în monedă națională între 2018 și 2019. Cu 13,1%, am depășit Bulgaria (11,7%), Ungaria (9,6%), Cehia (7,3%), Polonia (6,4%) și Croația (3,4%).
Cu toate acestea, după ajustarea cu evoluția cursului de schimb al monedei naționale, Bulgaria (care are leva indexată la valoarea de 1,95583 BGN/euro) trece în fața noastră. Fapt prezentat prin liniile albastre de pe graficul următor, unde efectul devalorizării relative față de euro a fost maxim în cazul nostru.
Reamintim că nivelul de creștere anuală permis de tabloul de bord european pentru prevenirea dezechilibrelor macroeconomice în cazul statelor non-euro este de 12%. În Zona Euro, unde limita recomandată este de 9%, cele mai mari avansuri la acest indicator le-au avut Slovacia (+7,8%), Estonia (+7,7%) și Letonia (+7,4%).
Costul – relativ mare pe zona non-business și sub medie pe industrie
Dacă ne uităm la statele din regiune mai apropiate de România ca nivel de dezvoltare și cost salarial, observăm două particularități care nu par să ne fie de folos în structura retribuirii muncii pe sectoare de activitate.
1.Avem cel mai mare decalaj între zona non-business (atenție, chiar fără administrația publică) și zona de business, exact pe dos față de situația din Ungaria. În Polonia, diferența este mult mai mică iar în Cehia costul orar este ceva mai mare pe zona de business. De unde rezultă și sensul în care ar trebui să facem ajustări dacă vrem să le ajungem din urmă.
2.Alături de Bulgaria, suntem singurii care continuăm să plătim mai slab în sectorul industrial, în timp ce Ungaria, Polonia și Cehia au învățat regula confirmată de media europeană că sectorul industrial trebuie să fie situat PESTE MEDIA NAȚIONALĂ sau cel puțin la nivelul acesteia.
Nota bene, Germania are un cost orar al muncii pe sectorul industrial de 41,2 euro, față de o medie pe economie situată la 35,6 euro, practicând cel mai mare decalaj în favoarea industriei dintre toate statele membre
Coincidență interesantă, exact Ungaria, Cehia și Polonia se numără printre țările care ne aduc cele mai mari deficite în schimburile comerciale ( concentrate exact pe segmentul industriei prelucrătoare) și tot cu ele avem cele mai mici grade de acoperire a importurilor pe baza exporturilor realizate, cu excepția Chinei.
