România – lider european la părăsirea şcolii. Observațiile în contextul UE

Proporţia celor care au părăsit timpuriu procesul de şcolarizare a scăzut puternic pe ansamblul Uniuni Europene, de la 17,0% în anul 2002 până la doar 10,7% în anul 2016, a anunţat Eurostat, cu ocazia Zilei Internaţionale a Alfabetizării.

Contrar acestui trend, România figurează în analiza instituţiei europene pe locul al treilea cu un procentaj de 18,5%, imediat după Malta şi Spania. Ea este singura ţară, în afară de Cehia şi Slovacia, în care valoarea consemnată la acest indicator-cheie pentru învăţământ a crescut în ultimii zece ani.

Cu diferenţa esenţială că noi am ajuns la un nivel dublu faţă de media UE iar ceho-slovacii se plasează mult sub această medie (noi suntem la 18,5%, cam triplu faţă de ei, cu 6,6% în cazul Cehiei şi 7,4% în cazul Slovaciei).

Pentru referinţă, menţionăm că cele mai reduse rate de abandon al pregătirii pentru desfăşurarea unei activităţi utile s-au consemnat în Croaţia (2,8%0, Lituania (4,8%), Slovenia (4,9%), Polonia (5,2%) şi Luxemburg(5,5%), dintre care primele patru sunt foste colege de bloc socialist şi competitoarele nostre directe în tentativa de reducere a decalajelor faţă de Occident.

De asemeni, trebuie subliniat că majoritatea statelor UE şi-au îndeplinit propriile ţinte naţionale stabilite pentru anul 2020 (15 din 28, respectiv Belgia, Danemarca, Irlanda, Grecia, Franţa, Croaţia, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Austria, Slovenia şi Finlanda). Interesant, Germania mai are o mică ajustare de făcut, fiind la 10,2%.

Creștere drastică a ecartului dintre media UE și România

Statele care mai ceva au de lucru în această direcţie ( deşi stau clar mai bine decât noi) sunt, în afară de Marea Britanie ( care nici nu şi-a fixat un obiectiv) vecinele Ungaria şi Bulgaria, precum şi verişoarele latine Italia şi Portugalia. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri, cel puţin la nivel de combinaţie nefavorabilă socio-economică dacă nu şi de mentalitate.

Ca o caracteristică specială, anul trecut rata de părăsire a procesului de educaţie a fost mai mică pentru femei cu excepţia notabilă a doar trei state: Bulgaria, Cehia şi România ( fără comentarii !). În cazul nostru, invesrsiunea s-a produs exact anul trecut, după şase ani consecutivi în care se părea că ne-am aliniat la situaţia din majoritatea statelor UE.

Dar cel mai important aspect al acestei probleme, care se reflectă în capacitatea de a găsi forţă de muncă cu o calificare satisfăcătoare, este creşterea masivă a ecartului între noi şi media UE, de la doar 17% în anul 2006 până la 73% (!!) în 2016. Practic, ne vom confrunta cu dificultatea de a avea membri productivi ai societăţii pe termen foarte îndelungat, fiind greu de reversat lipsa de pregătire la vârsta la care se putea desfăşura mai uşor acest proces.

Este o evoluţie care ne penaliza clar pe viitor în încercarea de a avea o economie competitivă şi care să crească ponderea producţiei cu valoare adăugată mai ridicată, singura capabilă să ne permită apropierea de Occident după ce vom epuiza resursa iniţială a nivelului relativ scăzut al salariilor.