România a înregistrat în T3 2021 cel mai slab rezultat în execuția bugetară conform datelor ajustate sezonier publicate de Eurostat, peste țările din regiune și mult peste media UE 27 (-3,7% PIB).
Cu un deficit de -7,1% din PIB (altminteri în linie cu cel prevăzut inițial în legea bugetului), ne-am situat peste Cehia (-6%), Ungaria (-5,6%), Slovacia (-4,1%), Bulgaria (-3,4%) sau Polonia (-1%).
De altfel, îmbunătățirea execuției bugetare nu se regăsește și pe trendul de ameliorare față de același trimestru din 2020 (+1,9 pp în T1, dar apoi +0,6 pp în T2 și doar +0,3 pp în T3). Cele 0,3 pp din penultimul trimestru înseamnă o performanță mai bună decât Ungaria (-2,4 pp), Bulgaria (-1,3 pp), Cehia (-0,6 pp) dar mai slabă decât Polonia (+0,5 pp) și Slovacia (+1,8 pp).
În context, explicația poziționării negative a României din perspectiva asigurării sumelor necesare pentru cheltuielile publice din încasările realizate la bugetul public, în pofida eforturilor reale făcute, vine din insuficiența cronică a veniturilor raportate la PIB, care sunt situate în cel mai bun caz (față de Bulgaria) la circa 80% din uzanța în materie iar față de media UE doar la ceva mai mult de două treimi.
Mai mult, în pofida unor resurse financiare mai mici de care dispune statul român față de alte țări din regiune (ceea ce reflectă o forță de susținere a serviciilor publice mai scăzută, precum și o importanță mai redusă a deciziilor economice) nu s-a putut păstra nici măcar o corelație procentuală pe partea de cheltuieli raportate la alte state care strâng mai mulți bani la buget. Aici am urcat la 90% față de Bulgaria și 92% în raport cu Polonia, dar și la peste trei sferturi față de media UE.
Din această poziționare combinată, evidentă mai clar pe venituri decât pe cheltuieli, în afara parametrilor în care lucrează bugetele publice ale țărilor din regiune, rezultatul calculat ca și bani cheltuiți peste posibilitățile reale date de încasări devine îngrijorător, cu un plus de 22,5 lei la fiecare 100 de lei disponibili, ceea ce înseamnă sume mai mari cu de la +41% față de cazul Ungariei (nota bene, ajunsă doar cu cheltuielile la media UE) și până la +837% (!!), în cazul Poloniei (aflată, altminteri doar cu puțin peste pragul de 40% la venituri dar care nici nu cheltuie exagerat)
În mod evident, diferența de circa șapte procente din PIB (unde valoarea pe T3 se aliniază exact la ținta pentru întregul an 2021, adică nu este nicio evoluție conjuncturală), amplificată de ponderea mică a veniturilor în PIB la peste o cincime din încasările efective, trebuie acoperită din sume împrumutate, pentru că statul trebuie să-și onoreze obligațiile asumate legal.
De aici, ajungem să nu avem posibilitatea de a asigura la un nivel decent pensii, sănătate, învățământ sau investiții publice la niveluri decente (unele chiar definite inutil prin lege, vezi 6% din PIB pentru educație). Precum și să majorăm sistematic datoria publică pentru a asigura fie și fondurile insuficiente prevăzute actualmente.
Una peste alta, din graficele prezentate apare drept elementar faptul că, până să avem pretenții diverse, mai întâi trebuie să ne aliniem cu practica de taxare și colectare a veniturilor măcar la nivelul țărilor din regiune (situate mult mai în acord cu practica europeană, păstrând proporția cuvenită cu nivelul lor de dezvoltare).
Urmărește-ne pe Google News
