România a înregistrat în al doilea trimestru al anului curent, în condiții de pandemie, cea mai slabă performanță a schimburilor financiare externe între țările membre UE din regiune, cu un minus de aproape trei miliarde de euro al contului curent, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu toate acestea, în condițiile reducerii semnificative a schimburilor comerciale, rezultatul a reprezentat o diminuare cu 9% a deficitului consemnat în aceeași perioadă a anului anterior.
Desigur, se poate argumenta că și alte economii cu regim valutar similar, precum Cehia și Ungaria au marcat înrăutățiri în evoluția contului curent atât față de același trimestru din 2019 cât și față de primul trimestru din 2020, când efectele crizei au fost minimale.
Trebuie remarcat, însă, că economia cehă a rămas pe plus iar cea maghiară venea după un surplus anterior. Ceea ce nu este cazul nostru, obișnuiți de ani buni de zile să bifăm deficite de cont curent din ce în ce mai consistente și chiar să ne apropiem periculos de limita de echilibru macroeconomic stabilită la nivel european, de -4% din PIB.
Precum și faptul că Bulgaria, pornită ferm pe drumul trecerii la euro, alături de Croația ( după acceptarea în mecanismul ERM II), a reușit un rezultat pozitiv în condiții de pandemie chiar mai bun decât în același trimestru al anului trecut.
(Citiți și: ”Scădere semnificativă a dobânzilor la care se împrumută România. Dar ele rămân triple față de Polonia și de patru ori mai mari față de Cehia”)
Cât despre Polonia, evoluția a fost una cu totul surprinzătoare, plusul de circa 6,5 miliarde euro având semnificația unei oportunități sesizate în criză, în loc de a găsi scuze pentru amplificarea deficitelor externe.
Surprinzător, în datele prezentate de Eurostat, țara noastră apare pe locul doi, după Polonia, în ceea ce privește balanța serviciilor, unde stă ÎN MOD CONSTANT, mult mai bine decât Cehia sau de trio-ul Bulgaria-Ungaria-Croația.
Ceea ce ar fi și o veste bună dar și o veste rea, în sensul că deficitul nostru ieșit din comun în regiunea din care facem parte este puternic localizat pe partea de mărfuri, unde am depășit deja pragul de 10 miliarde de euro la mijlocul anului.
Simplificat, pe o structură economică similară, în care transporturile internaționale joacă un rol-cheie atât în România cât și în Polonia (observați, păstrând proporțiile, că efectul serviciilor este mult mai pronunțat la polonezi, dat fiind că raportarea se face la PIB), diferența în rezultatul final al contului curent o face rezultatul schimburilor de mărfuri.
Rămas pozitiv la polonezi și cu un minus pronunțat în cazul nostru, ceea ce ridică întrebarea dacă nu cumva veniturile lor sunt mult mai bine calibrate față de capacitatea economiei de a susține în echilibru raportul cerere-ofertă pe piața internă, în timp ce la noi veniturile oferite cu generozitate ( și nu în sectoarele productive ci în zona bugetară și de protecție socială) sunt exagerate în raport cu producția realizată, ceea ce ne menține într-un dezechilibru extern cronic, cu implicații în dobânzile la împrumuturi și cu presiune pe cursul de schimb.
Urmărește-ne pe Google News
