România a înregistrat cea mai mare creștere a productivității reale a muncii în intervalul 2010 – 2020, potrivit datelor publicate de Eurostat, dar a rămas pe penultimul loc între statele membre ca nivel absolut.
Astfel, cu un avans de 38,7% în mii euro anual pe persoană angajată și 42,5% pe ora lucrată, ne-am detașat de majoritatea statelor din Piața Unică, urmați de Polonia și Bulgaria.
Cu observația importantă că baza mai mică de plecare a favorizat obținerea unor ritmuri mai ridicate de creștere a productivității muncii, se poate observa performanța remarcabilă a României în context european.
Comparația cu celelalte state foste comuniste
Cu toate acestea, în mii euro pe angajat am rămas la doar 66% față de Croația, 61% față de Ungaria, 58% față de Polonia sau 52% față de Cehia.
Pentru referință, am inclus și datele consemnate de cele mai mari trei economii ale UE și Zonei Euro, care sunt și principalii parteneri comerciali ai țării noastre. Față de acestea, suntem la doar 21% comparativ cu Franța, 24% comparativ cu Germania și 26% comparativ cu Italia. Oarecum surprinzător, se vede că Franța este semnificativ peste Germania iar Italia devansa în urmă cu zece ani „locomotiva europeană”.
Explicația valorilor de creștere mai mari în euro pe ora lucrată este constă în efectul pandemiei Covid19 declanșată anul trecut și care a condus la scăderi de productivitate per salariat în economiile mai dezvoltare până sub nivelul din 2015 (cazul Germaniei) și chiar 2010 (cazul Franței și Italiei).
La acest indicator, România a urcat până la un spectaculos avans de +42,5%, tot peste Polonia (+29,7%) și Bulgaria (+27,3%), la mare distanță de Cehia (+16,9%), Ungaria (+14%) și Croația (+8,7%). În treacăt fie spus, a contat aici și opțiunea fundamentală luată în timpul crizei din 1997-1998, când țara noastră a preferat un regim valutar de flotare controlată spre deosebire de Consiliul Monetar (curs fix, legat atunci de marca germană) acceptat de Bulgaria.
Desigur, și la acest indicator am rămas pe penultimul loc între statele membre. Există, însă o diferențiere clară, prin aceea că ne poziționăm în euro pe ora lucrată ceva mai bine decât la mii euro per angajat față de Croația (67%) și Polonia (64%) dar mai stăm mai slab în raport cu Ungaria (doar 56%) sau Cehia (49%).
Una peste alta, deși am mai recuperat din decalajul de dezvoltare, ne găsim pe o poziție relativ slabă și am ajuns să stăm chiar bine în termeni de PIB/locuitor (72% din media UE la paritatea puterilor de cumpărare standard, deși suntem la doar 27% ca productivitate reală pe angajat sau 24% ca rezultat în euro pe ora lucrată) doar prin stabilitatea cursului de schimb și limitarea creșterii prețurilor.
Din această poziție, ar mai fi destul de tras până să ajungem (eventual) din urmă țările din Europa Centrală la care ne raportăm de obicei. Avem un potențial de creștere însemnat, însă totul este ca avansul rezultatelor din producția de bunuri și servicii să nu fie erodat semnificativ de inflație și/sau evoluția cursului de schimb.
