Visul de a ajunge a şaptea putere a Uniunii Europene, pentru a pune în acord populaţia şi teritoriul cu rezultatele economice a început să prindă contur.
Deocamdată, am realizat acest lucru doar la nivelul cartofului. Nivel la care deţinem cel mai mare număr de exploatări individuale dintre toate statele UE (714.080 sau 38,1% din total), dar şi cea mai mică suprafaţă medie cultivată (0,2 hectare).
E drept, cartoful e, în România, vedeta prețurilor, cu cea mai mare și mai imprevizibilă influență în calculul indicelui prețurilor de consum.
Cu 2,63 milioane tone de cartofi recoltaţi în anul 2015, ne-am plasat după Germania (10,37 mil.tone), Franţa (7,11 mil.tone), Olanda (6,65 mil.tone), Polonia (6,15 mil.tone), Marea Britanie (6 mil. tone) şi Belgia (3,66 mil.tone). Asta deşi am alocat cartofului doar 1,4% din suprafaţa arabilă, puţin sub media UE de 1,5% dar mult situaţia din Polonia (3,1%).
Chiar pe locul cinci la valoarea producţiei
La valoarea producţiei, figurăm în topul Eurostat chiar pe locul cinci, la mică distanţă de Marea Britanie şi înaintea Poloniei (vezi clasamentul). O explicaţie în acest sens o constituie şi preţul net diferit al kilogramului de cartofi exprimat în euro, de 0,35 euro la noi ( în scădere de la 0,49 euro în anul 2013), de 1,04 în cazul britanicilor şi de doar 0,26 euro în cazul polonezilor.
Departe de a fi o simplu amuzament sau o grijă pentru variaţia indicelui preţurilor de consum, industria cartofului procesat sub diverse forme reprezintă o afacere de 9,4 miliarde de euro. Atenţia acordată de Olanda acestui domeniu lucrativ, cu nu mai puţin de 15% din suprafaţa arabilă şi poziţia de principal exportator la nivelul vânzărilor în afara UE ar trebui să ne dea de gândit.
Marile puteri ale industriei de profil
Procesarea cartofilor s-a concentrat în şase ţări: Olanda, Belgia, Marea Britanie, Franţa, Germania şi Italia. Germania şi-a adjudecat partea leului în materie de cartofi uscaţi (74%) şi semipreparaţi sub formă de fulgi sau făină (51,3%), Italia la cartofi refrigeraţi (nepregătiţi sau preparaţi prin fierbere) iar Marea Britanie la cartofi preprăjiţi ( 20,8%), secondată de Germania (17,9%).
Trei state membre UE au însumat aproape două treimi din exporturile intracomunitare de cartofi : Franţa (28,5%), Olanda (17,9%) şi Germania (17,1%), urmate la mare distanţă de Belgia (10,5%). Olanda concentrează 62,3% din valoarea exporturilor extracomunitare, urmată la mare distanţă de Franţa (11,5%) şi Marea Britanie (9,4%).
Am prezentat toate aceste date pentru a vedea cum se poate face producţie cu valoarea adăugată mare dintr-o resursă destul de ieftină şi aflată la îndemână. Desigur, cu condiţia de a face investiţii în tehnologii alimentare performante, care să amplifice de câteva ori preţul obţinut pe materia primă. Care trebuie procesată local şi nu dusă aproape exclusiv la piaţă.
Este un exemplu care arată că marile puteri economice europene sunt, nu în ultimul rând, forţe de respectat în prelucrarea materiilor prime agricole de către o industrie alimentară tehnologizată. Un punct de plecare din care România nu ar putea să meargă decât în sus, date fiind baza destul de consistentă de producţie, nivelul relativ redus de pornire al industriei de profil şi forţa de muncă mai ieftină.
