România a depăşit pragul de 60% PIB/locuitor raportat la media UE, potrivit datelor disponibile după ce Eurostat a dat publicităţii estimarea preliminară a creşterii economice consemnate la nivelul UE şi al Zonei Euro pe anul 2017. Estimarea a fost realizată pe baza valorilor comunicate de 17 state membre care acoperă 90% din PIB-ul Uniunii.
Astfel, UE 28 a încheiat anul trecut cu un avans de 2,5% ( acelaşi şi pentru Zona Euro), în timp ce România va avea o creştere de peste şase procente. Comisia Naţională de Prognoză a avansat un nivel de 6,1%, echivalent cu o creştere situată la doar 4% pe ultimul trimestru al anului, după cela 7% deja confirmate pentru primele trei trimestre şi 8,8% în trimestrul trei.
Cel mai probabil, România va atinge o valoare apropiată de 6,5%, adică un plus de patru procente faţă de media UE. Care, corelat cu baza de plecare de 58,2% din 2016, a adăugat în 2017 încă două procente şi jumătate la rezultatul ţării, cu o marjă siguranţă solidă pentru trecerea reperului de 60% PIB/locuitor din media UE.
Precizări metodologice
Datele furnizate de Eurostat au fost prelucrate în concordanţă cu Sistemul European de Conturi ESA 2010, rezultatele preliminare semnal pentru trimestrul patru 2017 fiind bazate pe valorile deja comunicate de 17 state membre care acoperă 94% din Produsul Intern Brut al Zonei Euro şi 90% din PIB-ul UE28.
Prima estimare pentru creşterea economică pentru întreg anul 2017 a fost obţinută prin împărţirea sumei creşterilor trimestriale din 2017 la suma creşterilor trimestriale din 2016, unde valorile exprimate în euro au fost corectate pentru sezonalitate. INS ar urma să ofere publicului estimarea semnal pentru 2017 pe data de 14 februarie 2017.
De reţinut, raportarea PIB/locuitor la media UE nu se face direct în euro ci se face, în prealabil, ajustarea cu nivelul preţurilor din ţara respectivă în raport cu nivelul mediu al preţurilor din UE, astfel încât să se poată compara corect puterile de cumpărare derivate din veniturile obţinute.
Problema: Decalajul extern s-a redus, cele interne s-au mărit
În aceste condiţii, rezultă că cei 11 ani de apartenenţă la UE au adus o creştere a nivelului de trai relativ, măsurată prin intermediul PIB pe locuitor de aproape 55% (vezi tabelul). La intrări medii de fonduri europene de 2,8% pe an şi plăţi către bugetul comun de 1%, a rezultat un beneficiu net de 1,8% din PIB care a adus un spor de creştere economică anuală situat între 1,2% şi 1,6% ( interesant „factorul de conversie”).
După cum se poate observa ( foarte surprinzător) din datele Eurostat, decalajul faţă de Occident s-a redus inclusiv în perioada de criză economică, iar avansul nostru spre ţinta de etapă 60%, deşi încetinit după momentul iniţial, a fost păstrat. Reamintim că acest reper fusese invocat ca punct de plecare pentru începerea procedurilor de adoptare a euro, dar între timp lucrurile s-au complicat.
Dacă se face o raportare a celor 21 de procente recuperate la o medie, să zicem de 1,4% pe an creştere economică suplimentară ( 1,2% -1,6% au fost valorile indicate până în 2016), rezultă cu aproximaţie că două treimi din reducerea decalajului am făcut-o noi dar o treime s-a datorat stimulilor veniţi pe calea integrării europene.
Simplificat, apartenenţa la UE şi accesul pe piaţa unică au adus o amplificare a eforturilor noastre de progres de 50%. Ceea ce reprezintă la prima vedere un succes notabil al viziunii strategice care ne-a adăugat ( din fericire) la UE în anul 2007.
(Citiți și: ”Consumul individual efectiv al românilor a luat-o înaintea PIB/locuitor – Eurostat ne vede la 61% din media UE”)
La o analiză mai atentă, însă, se pot decela două tipuri de probleme care au afectat acest tablou idilic.
Prima, dezvoltarea nu s-a făcut în mod egal iar inegalităţile de la pornirea pe drumul prosperităţii induse de „societatea de consum” s-au amplificat între regiunile ţării şi în interiorul lor, între judeţele vecine.
A doua, partea materială a capacităţii de achiziţie de bunuri şi servicii la nivel individual a luat-o mult înaintea capacităţii statului de a furniza servicii sociale de calitate ( sănătate, învăţământ etc.) şi o infrastructură de comunicaţii de nivel occidental. Aici suntem departe de cele 60% care vor fi afişate drept reper.
De reţinut, după cum accentuarea inegalităţilor a dus, de pildă, Bucureştiul la un nivel de PIB/locuitor (la paritatea puterilor de cumpărare) situat peste Berlin sau Lisabona, accentuarea inegalităţilor între cei mai bogaţi 20% dintre români şi cincimea cea săracă a populaţiei până la un raport de peste 8 la 1 a făcut ca reuşita economică să fie simţită mai mult decât deplin de unii şi mai spre deloc de alţii.
(Citiți și: ”De la PIB/locuitor la salariu: cum se întrețin defazajele prin regiunile României. Consecințe și soluții”)
Estimarea făcută de BNR pe termen mediu, până în anul 2022, arată că avem nevoie de un grad de absorbţie de 95% a fondurilor europene pentru a marca un supliment de 1,7 puncte procentuale la creşterea economică, pentru a putea atinge un PIB potenţial de 5% (valoarea de referinţă în condiţiile României pentru creştere în condiţii de stabilitate ).
Aşadar, amplificarea de circa 50% a eforturilor noastre pe baza banilor europeni se va păstra, dacă vom avea inteligenţa şi caracterul necesar pentru a-i accesa corect. Eventual, am putea să facem şi efortul moral de a redistribui ceva mai echitabil beneficiile rezultate în profil regional şi personal.
Urmărește-ne pe Google News
