România – campioana UE la categoria self-employed

România este, de departe, campioana Uniunii Europene în materie de lucrători pe cont propriu ( self employed), potrivit studiului Golden Growth publicat recent de Banca Mondială. Cu un procentaj de 31,2% din totalul forței de muncă, țara noastră devansează net colegele UE care au aderat după anul 2004, fiind urmată la mare distanță de Polonia ( 18,9%), Cipru (14,4%) și Cehia (12,5%).

Vecinele noastre Ungaria și Bulgaria au valori cu mult mai mici la acest indicator, cu doar 7,1% și respectiv, 8,7%. Pentru relevanța ponderii lucrătorilor pe cont propriu în structura economiilor europene, merită să luîm aminte care dintre țările UE 15 ( ce formau UE până în 2004) se situează pe primele patru locuri în ”Occident”: Grecia (27%), Italia (18,6%), Portugalia (18,5%) și Spania (11,8%).

Lucrător pe cont propriu ( self employed) este considerată persoana care desfășoară propria activitate, formând o unitate economică, fără angajați și fiind ajutată sau nu de membrii de familie neretribuiți. În această categorie se încadrează o mare varietate de persoane, de la șoferi de taxi și până la muzicieni sau avocați, dar cea mai mare parte o constituie la noi agricultorii ce practică o agricultură de subzistență.

Slaba productivitate a acestora și contribuțiile relativ insignifiante la bugetele sociale grevează asupra echilibrului financiar de ansamblu al țării și ridică semnificativ fiscalitatea aplicată asupra celor care sunt angajați cu forme de muncă legale. În termeni anglo-saxoni, cei care evită pe cât pot Fiscul sau nu plătesc deloc taxe sunt denumiți ”free-riders” ( beneficiari de gratuități la nivelul serviciilor pe care societatea le oferă).

Desigur, există și o dezvoltare a acestei categorii sociale în țările anglo-saxone, dar nu în agricultură ci în domenii cu productivitate mult mai ridicată și cu o urmărire fiscală mult mai strictă, ceea ce explică în bună parte și modelul urmat de Polonia și Cehia. Cert este că România are o problemă structurală majoră în forța de muncă, care o împiedică să aloce fonduri mai importante pentru învățământ, sănătate sau administrația publică și frânează dezvoltarea sectoarelor cu grad ridicat de fiscalizare.

Problema este agravată de scăderea pronunțată a forței de muncă tinere care se prefigurează la orizontul anului 2020, când numărul proaspăt intrați pe piața autohtonă a muncii se va diminua cu aproximativ o cincime ( -19,7%). Numai Bulgaria stă ceva mai prost decât noi la acest capitol ( -20,6%), în apropierea acestui palier mai regăsindu-se și Cehia (-18,8%) și Ungaria (-16,1%).

Cealaltă explicație, în afară de natalitatea puternic redusă după anul 1990, constă în plecările masive ale tinerilor în străinătate. România este se situează pe podium în ierarhia celor numai patru state din UE care au înregistratpe anul 2010 un flux negativ net pe partea de migrație a populației. Cu -4,7 la mie, am fost devansați de Lituania ( -10,7% ) și Bulgaria ( -6,6%) și ne-am situat cu puțin înaintea Letoniei (-4,5%).

Prin contrast, vom avea în anul 2020 o creștere a numărului de persoane în vârstă pe piața muncii ( +7,2%), creștere sub cele din Cehia (+12,3%), Slovacia (+11,5%) și Ungaria (+10%) dar mult peste Bulgaria (+2,1%) și Polonia (+1,3%). Această evoluție va creea destul de rapid o presiune suplimentară pe bugetele sociale. Ce acționează în direcția creșterii deficitelor și reclamă majorarea din timp a numărului de angajați.

Deocamdată, însă, în termeni relativi la celelalte țări din UE, avem un nivel mare de fiscalitate aplicată pe un număr mic de lucrători. În plus, gradul de evaziune fiscală reflectat prin ponderea economiei subterane, este cel mai ridicat cu excepția Bulgariei ( noi 30,2%, ei 32,7%). Pentru referință, Ungaria figurează cu 29,5%, Polonia cu 26% iar Cehia cu 17%.

Una peste alta, se impun măsuri de urgență pentru îmbunătățirea tuturor acestor indicatori și aducerea României mai aproape de media europeană, cu avantajele eliminării sectoarelor slab productive și degrevării celor care pot să aducă rapid creșterea economică.