România se pregătește de implementarea unui sistem de garanție-returnare (SGR) a ambalajelor de băuturi, legislația urmând a fi pusă în dezbatere publică zilele acestea, potrivit declarațiilor făcute de Mircea Fechet, noul Ministrul al Mediului, Apelor și Pădurilor.
Tergiversarea măsurilor și amânarea lor nu mai e o opțiune: avem 2 luni la dispoziție pentru demararea legislației, altfel suntem pasibili de infringement.
Rezultate spectaculoase în statele care au implementat reciclarea prin sistemul garanție-returnare
În Europa, zece state au implementat astfel de sisteme, care presupun perceperea unei sume de bani la achiziționarea unui produs, sumă restituită în momentul în care consumatorul returnează ambalajul. Rezultatele: se reciclează – în funcție de eficiența sistemului și de mentalitatea consumatorilor – între 85 și 95% din ambalajele de băuturi.
(Citiți și: ”Legislație de mare impact: proiectul sistemului de garanție-returnare a ambalajelor va fi făcut public săptămâna viitoare. Cum va funcționa”)
Printre pionierii implementării unor astfel de sisteme se numără statele nordice. Suedia l-a introdus încă din 1984, inițial doar pentru ambalajele de metal, acesta fiind extins și pentru plastic în 1994. Islanda a fost prima țară din Europa care a introdus, în 1989, un sistem național de garanție-returnare, care se aplica ambalajelor de metal, plastic și sticlă.
Au urmat și alte state din nordul continentului, iar în anii 2000 s-a produs un nou val de adoptare de SGR, în Germania, Țările de Jos, Estonia și Croația.
Lituania este statul care a implementat cel mai recent un astfel de sistem, în 2016, potrivit datelor unui studiu realizat de Asociația Orașelor și Regiunilor pentru Gestionarea Durabilă a Resurselor (ACR+).
Cum funcționează: Principalele roluri și responsabilități ale actorilor implicați
Recilarea ambalajelor pe baza garanției la returnare angrenează tot lanțul de aprovizionare – măsura angrenându-I în egală măsură pe producători, importatori, administratorii sistemului de reciclare, retaileri și consumatori.
Dar începe cu autoritățile statului. Cum funcționează:
Autoritățile statului
- Stabilirea cadrului legal de implementare a sistemului;
- Desemnarea administratorului de sistem;
- Implementarea măsurilor de control și sancționare a abaterilor legate de funcționarea sistemului.
Administratorul de sistem: o entitate non-profit, care investește permanent în îmbunătățirea sistemului
Sistemul este organizat și finanțat de către producătorii și importatorii de băuturi, iar pentru atingerea obiectivelor aceștia se asociază de regulă cu retailerii.
În fiecare țară există un administrator de sistem la nivel național, de regulă din zona privată.
Excepție de la această regulă fac Germania, unde sistemul este descentralizat, Croația, unde sistemul este administrat de o agenție guvernamentală și Islanda, unde funcționează un model hibrid public-privat.
Administratorul sistemelui de garanție-returnare este o entitate non-profit, ceea ce înseamnă că veniturile obținute vor acoperi costurile de operare, iar orice venituri suplimentare trebuie reinvestite în sistem.
Printre responsabilitățile sale principale se numără:
- Administrarea sistemului la nivel național în mod transparent în vederea atingerii obiectivelor de colectare;
- Asigurarea infrastructurii și organizarea logisticii necesare colectării;
- Reciclarea ambalajelor colectate;
- Organizarea campaniilor de educare și informare a populației;
- Raportarea către autoritățile statului.
Producătorul și importatorul
Producătorii și importantorii trebuie să se înregistreze în cadrul sistemului, să înregistreze produsele vizate de legislație, să aplice semnele de marcaj pe ambalaj astfel încât să poată fi identificate ușor de consumatori și operatorii logistici și să plătească tariful de administrare al sistemului.
Operatorul punctelor de returnare: interfața dintre consumator și sistem
În țările europene retailerii sunt de regulă cei care finanțează, organizează și operează punctele de returnare, investiția fiind decontată de administratorul sistemului. Ei vor fi cei care decid modul de preluare a ambalajelor de la consumator, manual sau automatizat, astfel încât să optimizeze costurile de gestionare, dar și să ofere o experiență plăcută clienților.
Islanda face excepție la nivel european, din acest punct de vedere, colectarea fiind realizată de operator – condus în parteneriat public-privat – și are loc în centre speciale.
Cum funcționează sistemele europene – elementele comune
Graficul de mai jos explică circuitul ambalajelor reciclabile în sistemul garanție-returnare:
Producătorii și importatorii plătesc către administratorul de sistem garanția pentru băuturile puse pe piață în ambalajele vizate de sistem precum și taxa de administrare (1).
Retailerul cumpără produsul de la producător și îi plătește acestuia prețul produsului precum și garanția ambalajului. (2).
Consumatorul cumpără produsul de la retailer și îi plătește acestuia prețul produsului precum și garanția ambalajului. Consumatorul poate revendica garanția în momentul în care returnează ambajalul la un centru de preluare, organizat în general de retailer (3).
Retailerul care a recuperat ambalajul trebuie să restituie consumatorului garanția. Ambalajele colectate sunt predate administratorului sistemului, moment în care retailerul primește garanția plătită consumatorului, precum și un tarif de gestionare (o compensație financiară pentru eforturile logistice privind manevrarea ambalajelor) (4).
Administratorul sistemului organizează logistica ambalajelor de la retailer până la reciclatori. (5).
Materia primă secundară obținută în urma reciclării este reintrodusă în economie sub formă de noi ambalaje (6).
grafic 1:
Performanțele sistemului: miza pentru consumator și nivelul garanției
Rezultatele sunt în primul rând influențate de modul în care este perceput sistemul de către consumatori.
(Citiți și: ”Sistemul de garanție-returnare – pas important către atingerea obiectivelor de mediu. De ce este important și cum ar putea funcționa în România”)
Acesta trebuie să fie simplu de înțeles și ușor accesibil așa că atunci când vorbim de mecanismul și punctul de returnare a ambalajelor e necesară stabilirea unei formule cât mai simple.
Nivelul garanției influențează în mod direct rezultatele sistemului.
În Europa, acesta variază între 0,10 euro și 0,25 euro, cel mai redus nivel fiind în Croația, de 0,06 euro pentru ambalaje de orice tip sau dimensiune.
Perceperea garanției este stabilită prin lege, iar nivelul acesteia poate fi modificat în urma sugestiilor administratorului de sistem.
Garanția a rămas constantă ca valoare în majoritatea țărilor de la introducerea sistemelor. În Norvegia, spre exemplu, aceasta a fost majorată în 2018 cu obiectivul de a crește și mai mult ratele de colectare și reciclare.
grafic 2:
Legislația în alte state: comparații privind eficiența sistemului în Europa
În privința cadrului legislativ, în aproape toate statele europene există un pachet dedicat acestui sistem. Acolo unde legislația este clară și comprehensivă, sistemul funcționează eficient și viceversa. În Germania, spre exemplu, pachetul legislativ adoptat inițial nu cuprindea obligații clare pentru producători și retaileri, dând naștere unui sistem ”insular”, fragmentat.
Obiectivele de colectare sunt un element cheie al legislației fiecărei țări și sunt în general stabilite la peste 90% în state precum Croația, Danemarca, Lituania, Olanda, Suedia și Norvegia.
Majoritatea sistemelor europene sunt comprehensive. În șapte din zece state analizate în studiul ACR+, acestea acoperă toate cele trei tipuri de ambalaje de unică folosință pentru băuturi: plastic, metal și sticlă. Excepție fac Suedia și Norvegia (doar plastic și metal) și Olanda (doar PET). În Suedia, spre exemplu, absența ambalajelor de sticlă este explicată de faptul că suedezii au o lungă tradiție în ceea ce privește refolosirea acestui tip de ambalaj, ceea ce îl face să nu fie considerat un poluator major.
În ceea ce privește dimensiunea ambalajelor, sistemele din majoritatea țările acoperă aproape toate tipurile. În Finlanda, Norvegia, Suedia și Islanda sunt acceptate ambalaje de dimensiuni între 0,1l și 0,3l. În Danemarca limita superioară este de 20 de litri, respectiv 10 litri pentru apă plată în ambalaj de plastic. În Croația, limita inferioară este de 0,2 litri iar in Scoția, care urmează a implementa sistemul în 2022, legislația prevede obiective de colectare pentru ambalajele între 0.05l și 3l.
Rămâne de văzut ce elemente se vor regăsi în legislatia noastră și ce structură va avea sistemul de garanție returnare în România acum că au mai rămas mai puțin de două luni pentru emiterea hotărârii de guvern care va reglementa funcționarea acestuia.
