Cât de lung e drumul de la exasperarea protestatarilor la acțiune coerentă? În ce ar putea consta acea acțiune coerentă care să ducă la resetarea clasei politice? În ce măsură presiunea străzii poate determina reformarea partidelor? Și unde ar fi, în viața politică, locul acestor protestatari?
Pe fondul demonstrațiilor din ultimele zile, care au dus la căderea guvernului, trei sociologi explică în ce fel protestele, oricât de masive, pot să facă diferența dintre evenimente și fenomene.
Alin Teodorescu: “Dacă Strada nu intră în competiție politică generează doar anarhie”
„Protestele nu vor avea deocamdată nici o influență asupra partidelor, ci doar asupra liderilor, lideri care se sperie de două lucruri: de Stradă și de DNA. Nu le mai e frică de NATO, de Comisia Europeană, de baroneasa Nicholson, de Fondul Monetar, de Banca Mondială. Le e frică de stradă și DNA.
Pentru o resetare reală trebuie schimbate regulile. Ca să schimbi regulile, trebuie să schimbi legea. Ca să schimbi legea, trebuie să ai inițiativa Parlamentului sau a Guvernului. Nu e cerc vicios, doar arată clar de unde trebuie să înceapă cei care vor schimbare.
Strada trebuie să formeze și ea partide politice, să intre în competiție cu acești doi monștri (PSD și PNL). Altfel nu au cum să facă ceva, doar generează anarhie.
Dar pentru a intra în joc anul viitor trebuie să o facă pe baza legală de acum și cu resurse practic inexistente. Te bați cu doi monștri care au pus mâna fiecare pe o treime din economia de stat și care extrag rente din această economie de stat. Rente politice nejustificate.”
Mircea Chivu: „Alegerile anticipate ar împiedica resetarea clasei politice”
„Dacă vorbim de resetare, domnișoara de la PNL care a spus că vrea alegeri anticipate (Alina Gorghiu, copreședinta liberalilor – n. red.) este ori mai puțin inteligentă decât pare, ori vrea să ne păcălească. Dacă se fac alegeri anticipate acum e clar că nu putem alege decât între ei.
Nu se întâmplă niciun fel de resetare și, de fapt, nimeni nu crede în intenția partidelor de a se reforma.
Pentru o resetare reală ar trebui alegeri peste un an, la termen, perioadă în care să se mobilizeze oamenii care acum sunt în Piață și unii dintre ei să se implice politic. Într-un an sper că ar putea să apară niște alternative pe care să le votăm.
Acum, partidele s-au speriat, dar s-a întâmplat și în urmă cu un an, la alegerile prezidențiale – au votat repede ridicarea imunității a doi-trei dintre ei și, apoi, le-a trecut frica.
Așa se întâmplă și acum. S-au speriat, dar dacă sunt lăsate în pace, peste câteva luni le trece. Strada ar trebui să pună presiune în permanență.”
Cătălin Augustin Stoica: „Cei din stradă ar trebui să înființeze partide”
„Alegerile anticipate ar fi o lovitură destul de dură dată încercărilor de coagulare a noi mișcări, partide, pentru că nu ar avea timp să se coaguleze. Vor fi avantajate tot marile partide.
Singurul lucru care s-ar putea face ar fi să se mobilizeze acești oameni aflați acum în stradă și să înființeze partide sau să se alăture unor partide de care se simt apropiați.
Ceea ce este foarte dificil, pentru că trebuie să-ți faci campanie și cei noi nu vor avea cum să-și prezintele publicului larg eventualele programe generoase.
Să nu uităm, în România principala sursă de informare pentru 80 – 84% este televizorul, iar televiziunile aparțin unor persoane care au propriile lor interese.
O să invoc un exemplu: ce i s-a întâmplat lui Nicușor Dan în campania pentru primăria București. Nu numai că era invitat la ore când nu se uita lumea, la prânz, dar am rămas siderat, îl sabotau cu ajutorul tehnicii din studiou: îl filmau din unghiuri care-l dezavantajau, foloseau planuri îndepărtate, nici nu știai cine vorbește.
Cineva spunea că românii se mobilizează după paternul mămăligii care explodează din când în când. Eu sper ca explozia de acum să genereze un activism mai mare și de mai lungă durată a unui număr cât mai mare de oameni, și în mod constant.”
Un răspuns
Cu alte cuvinte, iesitul in strada e o pierdere de vreme…