România a avut în anul 2016 venituri de protecţie socială care au însumat 116,14 miliarde lei dar cheltuielile privind protecţia socială s-au ridicat la doar 111,82 miliarde lei, potrivit datelor oficiale publicate de INS.
Ca pondere în PIB, veniturile menţionate au reprezentat 15,2% (+0,3 puncte procentuale faţă de anul precedent) iar cheltuielile 14,7% (+0,1pp).
De reţinut, după scăderea costurilor de administrare, cheltuielile cu prestaţiile sociale au fost de 110,05 miliarde lei sau 14,4% din PIB, procentaj egal cu cel din 2014 şi cu o zecime de procent peste cel din 2015.
Valoarea PIB luată în calcul pentru raportare a fost cea semidefinitivă, de 762,34 miliarde lei.
Alocările din perioada de după ieşirea din criză, 2014 – 2016, au fost ceva mai mari decât cele din perioada 2006 – 2008, în care s-a manifestat un trend de creştere a cheltuielilor sociale, în special cele destinate majorării pensiilor ( atunci s-a trecut de la un buget de asigurări sociale echilibrat pe baza veniturilor dedicate la unul cronic deficitar, cu deficit acoperit de la bugetul de stat).
Valorile procentuale mai mari din intervalul 2009 – 2013 au apărut în baza păstrării unui nivel de cheltuieli sociale impus de lege şi care nu a putut fi redus (vezi decizia Justiţiei din 2010, care a împiedicat reducerea valorii punctului de pensie cu 15%) în condiţiile scăderii PIB sub nivelul din 2008.
Evoluţia în structură
Sistemul de clasificare a acestor cheltuieli este ESSPROS (European System of Integrated Social Protection Statistics), derulată în baza Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr.458/2007 privind sistemul european al statisticilor integrate de protecţie socială.
Cercetarea statistică referitoare la protecţia socială, întreprinsă de INS pe perioada 2006 – 2016 conform metodologiei Eurostat, ne oferă date esenţiale privind evoluţia protecţiei sociale.
Modul în care România a gestionat fondurile alocate pe categorii de cheltuieli arată o deplasare a banilor dinspre familie/copii şi şomaj către plata pensiilor pentru limită de vârstă (vezi tabelul ).
De undeva la ceva mai mult de 40% din banii de protecţie socială înaintea aderării la UE, pensiile pentru limită de vârstă au fost crescute după 2014 la peste 50%.Ceea ce a presupus, inevitabil, o redistribuire a banilor de la alte capitol de protecţie socială, cele mai afectate fiind familiile cu copii şi cu o situaţie materială dificilă.
Deşi, în situația acestor familii cu copii şi cu o situaţie materială dificilă, trendul de scădere a procentajului alocat s-a inversat după ieşirea din criză, procentajul a rămas încă sub pragul de zece procente, în pofida faptului că avem cei mai mulţi copii cu risc de sărăcie şi neincluziune social dintre toate statele UE (48,9%).
De remarcat şi scăderea sistematică a banilor alocaţi pentru şomaj, ceea ce face vulnerabile famiile cu copii, în care unul sau ambii părinţi nu găsesc de lucru. Precum şi alocările tot mai mici pentru situaţiile de excluziune socială, ajunse în 2016 la doar o treime faţă de situaţia din primul an de apartenenţă la UE.
Ar mai fi de semnalat un transfer de ponderi ( în principiu benefic) dinspre banii alocaţi pentru situaţiile de invaliditate către situaţiile de boală şi îngrijirea sănătăţii, după ce numărul beneficiarilor a scăzut semnificativ în urma controalelor efectuate (2,6 puncte procentuale în plus pentru sănătate în 2016 faţă de 2009 şi minus 2,9 puncte procentuale la invaliditate).
PRECIZĂRI METODOLOGICE
Prestaţia socială reprezintă transferul în numerar sau în natură către gospodării sau indivizi,având ca scop protejarea acestora de unul sau mai multe riscuri (nevoi) fără să existe unaranjament simultan de reciprocitate.
Funcţia de protecţie socială se defineşte în termenii scopului final pe care trebuie să îl atingă protecţia socială, adică de protejare a indivizilor şi familiilor/gospodăriilor împotriva riscului social major identificat.
Veniturile de protecţie socială reprezintă resursele din care se acordă prestaţiile sociale.
Cheltuielile cu prestaţiile sociale reprezintă valoarea resurselor de protecţie socială alocatebeneficiarilor în numerar sau în natură (bunuri şi/sau servicii). Costurile administrative reprezintă cheltuielile pe care le implică organizarea şi administrarea schemelor de protecţie socială. Ele cuprind:
– cheltuielile cu prestaţiile sociale;
– costurile administrative (inclusiv alte tipuri de cheltuieli cum ar fi dobânzi bancare în conexiune cu fondurile sociale).
Urmărește-ne pe Google News
