luni

5 decembrie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

28 iunie, 2013

România pierde anumite sume investite deja în proiectul gazoductului Nabucco, însă cea mai mare pierdere este reprezentată de investițiile care ar fi intrat în țară și care nu se vor mai realiza, după ce consorțiul Șah Deniz a respins proiectul conductei ca rută de transport al gazelor în Europa.

cursdeguvernare.ro a stat de vorbă cu persoane care, prin funcțiile pe care le-au ocupat de-a lungul timpului, s-au implicat în proiectul Nabucco, pentru a inventaria pagubele pe care România le înregistrează după eșuarea gazoductului.

Compania Națională de transport al gazelor Transgaz deține o participație de 16,7% în Nabucco și a contribuit cu 24 de milioane de euro la proiect. O parte din bani au fost investiți în cercetare, însă o bună parte ar mai putea fi retrasă de către Transgaz.


În schimb, România a pierdut investiții de 1,2-1,5 miliarde de euro în construcția tronsonului din România al gazoductului, potrivit unor estimări. Conducta Nabucco Vest, lungă de 1.300 km, ar fi urmat să aibă costuri totale de 3,5-4 miliarde de euro.

Din acești bani, 70%, adică 2,8 miliarde de euro (la valoarea maximă) ar fi urmat să fie atrași prin credite de la Banca Europeană pentru Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Astfel, României îi reveneau 460 de milioane de euro cheltuieli. Restul de 30%, adică 1,2 miliarde de euro ar fi trebuit să fie asigurați proporțional de acționari, Transgazului revenindu-i cheltuieli de 200 de milioane de euro din bugetul propriu.

În total, România ar fi urmat să contribuie, deci, cu 660 de milioane de euro, bani de la buget plus credite contractate de la BEI și BERD.

Cum conducta urma să tranziteze România pe 469 km din totalul de 1.300, înseamnă, teoretic, că valoarea investiției efective în construcția din România ar fi fost de 1,4 miliarde de euro.


Prin urmare, România se alegea cu investiții directe de 1,4 de milioane de euro din care 660 de milioane reprezentau efortul propriu, iar restul, de 740 de milioane de euro ar fi fost investiții străine directe.

Partea de investiții străine directe s-ar fi majorat, având în vedere că una dintre variante ar fi fost ca România să vândă din participația sa circa 7 puncte procentuale, fie în interiorul acționariatului Nabucco, fie către companii terțe, cum ar fi cele din consorțiul Șah Deniz, ceea ce ar fi însemnat ca partea de investiții străine directe să ajungă la circa 1 miliard de euro.

Acestor bani rezultați din investiții (care s-ar fi regăsit în economia națională prin locuri de muncă și taxe) li s-ar mai fi adăugat o serie de tarife de tranzit al gazelor prin România.

Un alt beneficiu ar fi fost adus sistemului energetic din România ar fi fost capacitatea de înmagazinare pe timp de iarnă. În prezent, România duce lipsă de capacități de înmagazinare a gazelor pe timp de iarnă, motiv pentru care este obligată să cumpere gaze iarna, când prețurile cresc. Cu ajutorul Nabucco, România ar fi putut beneficia de gaze preluate vara, la prețuri mai joase pe care le-ar fi putut folosi iarna, când pe piața liberă cererea crește, iar oferta scade.

Tot sistemul energetic românesc ar fi beneficiat și datorită diversificării surselor de alimentare cu gaze, astfel încât dependența de gazul rusesc să scadă.

De ce nu a mai mers Nabucco

O serie de factori, atât economici, cât și politici au condus la decizia azerilor de a abandona proiectul Nabucco drept rută de transport al gazelor în Europa:

  • Pentru a fi exploatată la capacitate maximă, Nabucco ar fi avut un breake-even de 63 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, în timp ce consorțiul Șah Deniz II oferea 10 miliarde de metri cubi pe an.
  • Germania a fost mai interesată ca proiectul conductei Transadraitice (TAP) să fie ales drept rută de transport al gazelor azere, pentru că acest gazoduct trazitează Grecia și ar urma să aducă investiții de 1,5 miliarde de euro elenilor. Berlinul, ca principal creditor al Greciei, este interesat ca această țară să se redreseze economic pentru a-și plăti datoriile către Germania. În plus, compania germană RWE intenționa să se retragă din Nabucco. În schimb, E ON Gas, altă companie germană, este parte a TAP.
  • Rusia, care joacă un important rol în spațiul ex-sovietic, în continuare, era interesată ca România și Bulgaria să nu iasă de sub dependența de gazul rusesc.
  • În plus, compania azeră Soccar a beneficiat de retragerea gigantului rus Gazprom din procesul de privatizare a companiei de transport de gaze elene DESFA. Soccar oferă 400 de milioane de euro pentru DESFA, azerii obținând astfel un important debușeu către Europa de Vest.
  • Interesele Rusiei se întâlnesc și cu cele ale companiei britanice British Petroleum, care este extractorul principal de gaze din perimetrul Șah Deniz. BP deține 20% din Rozneft.
  • În fine, susținătorii Nabucco au invocat de multe ori necesitatea unui sprijin măcar în plan politic din partea Statelor Unite, însă interesul SUA este ca România și Bulgaria să se orienteze către exploatarea gazelor de șist, perimetre importante fiind concesionate companiei americane Chevron. Cu un proiect Nabucco eșuat, România și Bulgaria sunt constrânse să avizeze exploatarea resurselor de gaze de șist în Dobrogea pentru a-și asigura independența de gazul rusesc.
Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. cat a pierdut direct Romania prin contributia Transgaz?24mil.?euro doar? intradevar, o suma mica :astazi,numai 79,99% !din ceea ce va obtine la urmatoarea privatizare (Hidroelectica, Nuclear Electrica, CFR calatori samd).

    a pierdut,dar, a meritat pentru ca: ‘il faut donner de l’argent pour de miel’ cum spunea europeana Chirita lui Alecsandri (mama celui ‘trimes bou la Paris si revenit vaca’ -citat,va rog,din acelasi autor);ori la fel cum s-ar exprima in francofona si guvernantii nostri postdecembristi.

    de ce nu a mers Nabucco? bref.dupa cum s-a exprimat dl.Lavrov in urma cu doi ani: ‘investitorii pot ingropa conducta in pamant daca le face placere, mai ramane sa gaseasca si gaz de bagat in ea’

    pare sa fi existat un singur amator sa sufle in Nabucco: Romania cu gazele ce apartin americanilor (din marea Neagra si cele de sist de pe litoral ori de la Barlad).

    suficient era deci de mentionat explicatia concisa data de dl.Lavrov;

    cat despre potentialele investitii imaginate de vreun Petre Ispirescu reconvertit in tehno-experto-economisto-ministro roman,ramane cum am stabilit si cu alte ocazii: incap in punga electorala

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. cat a pierdut direct Romania prin contributia Transgaz?24mil.?euro doar? intradevar, o suma mica :astazi,numai 79,99% !din ceea ce va obtine la urmatoarea privatizare (Hidroelectica, Nuclear Electrica, CFR calatori samd).

    a pierdut,dar, a meritat pentru ca: ‘il faut donner de l’argent pour de miel’ cum spunea europeana Chirita lui Alecsandri (mama celui ‘trimes bou la Paris si revenit vaca’ -citat,va rog,din acelasi autor);ori la fel cum s-ar exprima in francofona si guvernantii nostri postdecembristi.

    de ce nu a mers Nabucco? bref.dupa cum s-a exprimat dl.Lavrov in urma cu doi ani: ‘investitorii pot ingropa conducta in pamant daca le face placere, mai ramane sa gaseasca si gaz de bagat in ea’

    pare sa fi existat un singur amator sa sufle in Nabucco: Romania cu gazele ce apartin americanilor (din marea Neagra si cele de sist de pe litoral ori de la Barlad).

    suficient era deci de mentionat explicatia concisa data de dl.Lavrov;

    cat despre potentialele investitii imaginate de vreun Petre Ispirescu reconvertit in tehno-experto-economisto-ministro roman,ramane cum am stabilit si cu alte ocazii: incap in punga electorala

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Portul Constanța are a doua cea mai mare creștere a cantității de mărfuri transferate în 2021, plus 26% față de anul pandemiei 2020, după cea a portului belgian

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: