Reformă 2014: Schimbarea motoarelor de creștere și cursul de schimb. Dilema creșterii mari cu inflație mică - CursDeGuvernare.ro
marți

30 noiembrie, 2021

Reformă 2014: Schimbarea motoarelor de creștere și cursul de schimb. Dilema creșterii mari cu inflație mică

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

8 mai, 2014

Datele din Programul Național de Reformă 2014 transmis de guvern la Bruxelles arată o schimbare substanțială la nivelul motoarelor de creștere economică. Dacă anul trecut exportul net a fost cel care a stat exclusiv la baza rezultatelor neașteptat de bune, anul acesta aproape 85% din sporul de PIB ar urma să vină de pe urma creșterii cererii interne.

Consumul guvernamental redus de anul trecut va reveni la nivelul din 2012 și va atinge un avans maxim de 2,5% în 2016, în timp ce ritmul de creștere consumul privat este prevăzut a urca rapid de la 1,3% la 2,9% pentru a se accelera moderat dar constant până în 2017.

Componenta cea mai dinamică ar urma să fie formarea brută de capital fix, aflată anul trecut în scădere semnificativă dar prevăzută a ajunge treptat la peste șase procente în 2017 susţinută de intrări tot mai substanţiale de fonduri europene.


În schimb, efectul încă marginal pozitiv al exportului va trece în perioada 2015 – 2017 în teritoriul negativ. De altfel, după ce a fost net superior în 2013, ritmul de creștere al exporturilor va coborâ ușor sub sub cel al importurilor în intervalul 2015 – 2017.

Contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat o ajustare semnificativă a deficitului, de la o pondere în PIB de 4,4% în 2012, la 1,1% în 2013, ceea ce a permis ca finanţarea deficitului de cont curent să se realizeze integral prin investiţii străine directe. Urmare a inversării de ritm între exporturi și importuri el va fi în creștere dar se va menține sub 2% până în 2017. Programul guvernamental vede o acoperire în proporție dublă a acestui deficit de cont curent prin investiţiile străine directe, prognozate în medie la 4,3 miliarde euro anual.

De reținut, deficitul bugetului general consolidat s-a ajustat de la 3,0% din PIB în 2012 la 2,3% (metodologie ESA) în 2013, ceea ce înseamnă că sectorul privat a înregistrat un sold pozitiv reprezentând 1,2% din PIB. Soldul bugetului structural va trebui redus cu cel puţin 0,5% pe an până la atingerea obiectivului pe termen mediu (deficit structural al bugetului general consolidat de 1% din PIB până în anul 2015) şi menţinut ulterior.

Evoluția inflației – esențială pentru apropierea de Zona Euro

Inflația la sfârșitul anului (cea definită drept țintă de către BNR) va urca în acest an spre limita de sus a coridorului de plus minus un punct procentual în raport cu valoarea țintă de 2,5%. Veste bună, BNR a revizuit în jos prognoza, de la 3,5% la 3,3%. Estimarea mai puțin bună potrivit datelor transmise la Bruxelles este că reducerea graduală ce se va produce ulterior va readuce inflația la 2,5% de-abia în 2017.

Mai mult, rata medie anuală (indicatorul urmărit de statistica europeană pentru conformarea cu criteriile de la Maastricht) va crește de la 2,2% în acest an la 3,1% în 2015, pentru a rămâne peste nivelul inflației de sfârșit de an până în 2017. Tendinţa de reducere a inflaţiei va trebui susţinută prin menţinerea unor politici monetare, fiscale și de venituri ferme.

În aceste condiții, pentru a îndeplini în 2016 criteriul de inflație cerut pentru aderarea la Zona Euro (implicit pentru intra în 2017 în mecanismul ERM II, anticamera de minim doi ani a adoptării euro la 1 ianuarie 2019) ar trebui ca media inflației anuale din cele mai performante trei state ale UE să fie undeva în jur de 1,5%.


Ceea ce, din perspectiva datelor actuale și în absența unei relansări robuste și generalizate a economiilor din această zonă pare destul de improbabil. Dacă totuși acest lucru se va întâmpla, atunci ritmul de creștere mediu estimat la 2,9% ar fi insuficient pentru a ajunge la pragul de nivel de PIB pe locuitor stabilit (informal, odată cu aderarea Letoniei) ca minimal pentru aderarea la euro drept 60% din media UE.

Am utilizat pentru analiză datele referitoare la indicatorul IPC, calculat după metodologia națională, și nu IAPC, calculat după metodologia armonizată la nivel european (pentru a putea compara pe o bază unitară situațiile din diferite țări), pentru simplul motiv că, deocamdată, nu există estimări privind evoluția pe următorii ani a IAPC. Diferența dintre ei e destul de consistentă ( potrivit ultimelor date disponibile, în februarie 2014 IPC a fost 3,2% iar IAPC 2,6%) și favorizează pe moment îndeplinirea criteriului de la Maastricht dar lucrurile se pot schimba.

Dilema fundamentală și soluția ei

Din această dilemă – de creștere relativ ridicată și inflație relativ redusă – aproape că nu putem ieși.

Aproape, deoarece regimul de curs valutar flotant ne permite amplificarea creșterii nivelului de trai exprimat față de media UE. Adițional, am putea beneficia de aprecierea leului față de euro, ceea ce presupune păstrarea aproximativă a nivelului nominal de curs de schimb pe parcursul următorilor ani (pentru a beneficia de diferența de inflație dintre noi și Zona Euro).

Aici găsim și un argument pentru prognoza comisiei naționale de profil, care vede o stabilizare a cursului euro/leu la nivelul de 4,40 lei/euro în următorii ani și chiar o reducere la 4,37 lei/euro în 2017. Dar și explicația întârzierii de creștere a veniturilor pe măsura creșterii economice. Practic, acestea ar urma să se majoreze în euro, chiar dacă nu se întrevede o creștere semnificativă în lei, peste nivelul inflației.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Fundamentele economice sunt suficient de bune în prezent pentru a ține leul în preajma pragului de 4,40 lei pentru un euro, avut în vedere drept reper la stabilirea bugetului pe 2014. Însă păstrarea pe termen lung a acestei valori (ca medie, nu zi de zi sau lună de lună) presupune un efort continuu de îmbunătățire a productivității și de moderație în solicitările de creștere a veniturilor.

Întrebarea este dacă restructurările din economie și abținerea de la populism vor putea să țină pasul în tentativa de a trimite o bună parte din realizările de productivitate către întărirea cursului de schimb al leului. A cărui stabilitate contează și pentru descurajarea creșterii prețurilor interne, necesară atingerii pragului de 60% din PIB/locuitor mediu al UE recomandat pentru adoptarea euro.

(Descărcați AICI integral Programul Național de Reformă 2014 trimis de guvern la Bruxelles)

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

A apărut nr. 88 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare: Din cele 192 de pagini, 22 sunt alocate unei serii de analize care focalizează pe marea problemă...

rrr