Recesiunea / Agricultura – supraestimată ca influență asupra creșterii economice. Atenție la industrie !

Majoritatea comentariilor referitoare la scăderea economică înregistrată pe trimestrul al treilea din 2012 și perspectivele destul de slabe de obținere la finalul anului a unei creșteri de circa 1% au vizat anul agricol mai slab și influența decisivă a acestui sector economic asupra evoluției PIB. Acest clișeu nu corespunde realității iar cifrele deja consemnate pe 2011 arată clar că influența agriculturii este supraestimată.

Pentru a avea o imagine mai clară, am făcut o comparație între efectul generat de industrie, care este cel mai important sector de activitate și ar trebui să stea în centrul atenției, și agricultură, unde efectele meteo sunt mai la îndemână de explicat decât productivitatea relativă. Așadar, performanța destul de bună a PIB de anul trecut s-a datorat în proporție majoritară industriei și mai puțin de un sfert a venit din agricultură.

Chiar dacă nu am fi avut nici un fel de influență din partea agriculturii, creșterea economică pe 2011 ar fi fost de aproape două procente (vezi tabelul) și am fi avut valori pozitive pe toate trimestrele. În schimb, industria a fost cea care a tras în zona pozitivă primul sfert al anului și care a dat integral creșterea economică din trimestrul al doilea.

Singurul trimestru în care agricultura a influențat PIB-ul în măsură mai mare decât industria a fost trimestrul al treilea, dar, nici atunci, nu a dat nici măcar pe jumătate creșterea economică. A contat, dar efectul a fost supraestimat mediatic în raport cu valoarea rezultată din calculele seci, matematice. Evident, acum asistăm la un efect invers.

Explicația principală stă în ponderea de circa patru ori mai mică în PIB a agriculturii decât cea a industriei ( 6,5% față de 26,3%), în pofida unui sezon excepțional. Mai mult, deși producția sporită ar fi trebuit să ducă la o creștere modică sau chiar la scăderea prețurilor, indicele de preț a fost de 7,6%, adică identic cu cel din industrie și puțin sub media constituită de deflatorul PIB.

De altfel, toată producția agricolă a fost mai mică de 9 miliarde euro iar creșterea în volum a fost de numai 13,5% față de anul 2010, când condițiile meteo nu au fost la fel de favorabile. De remarcat că producția vegetală de cereale este cea beneficiază de condițiile meteo, ori producția vegetală reprezintă, de regulă, cam două treimi din totalul rezultatului sectorului agricol.

Ori, dacă producția vegetala a crescut anul trecut în volum cu 12,9%, producția animala a avansat cu doar 0,8% iar producția de servicii agricole a scăzut cu 4,6%. Pe fondul unor condiții meteo favorabile cu caracter de excepție, structura a fost de 70,8% producție vegetală, 28,5% producție animală și 0,3% producție de servicii.

O explicație a rămânerii relative în urmă a zootehniei a fost modificarea structurii producției vegetale. În expresie valorică, anul 2011 față de anul 2010 a adus o majorare semnificativă a ponderii culturilor de cereale, cu 11,6 puncte procentuale, în timp ce ponderea culturilor de plante de nutreț a scazut cu 7,8 puncte procentuale.

Așadar, ceea ce ar trebui să capteze atenția este trecerea în teritoriu negativ a activității industriale, consemnată de INS la finele primelor trei trimestre ale anului. În perioada 1.I-30.IX.2012, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul precedent, producţia industrială a scăzut cu 0,2% ca serie brută, deși a crescut cu 0,7% în serie ajustată după numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate.

Cea care contează efectiv la rezultatul PIB este seria brută și nu scuzele, altminteri obiective, ale perioadei din an contabilizate sau numărul mai mic de zile lucrătoare, după cum a rezultat din dispunerea pe calendar. În pofida creșterii din septembrie față de august atât ca serie brută cât şi ca serie ajustată (cu 12,2%, respectiv cu 0,6%), industria a trecut pe cumulat de la începutul anului de la 0,3% la -0,2% ( atenție, -1,2% în industria prelucrătoare !).

Am păstrat, pentru culoare de final, un aspect care ar trebui să dea de gândit. Faţă de luna corespunzătoare din anul precedent, producţia industrială a scăzut cu 4,0% ca serie brută deşi doar cu 0,1%, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate. Paradoxul este numai aparent, deoarece septembrie 2011 a avut 22 de zile lucrătoare, pe când septembrie 2012 doar 20 de zile lucrătoare.

O zi liberă introdusă la un an de circa 250 de zile lucrătoare echivalează cu un minus de 0,4% la producția realizată. Două zile libere, să zicem a doua zi de Rusalii și Sfântul Andrei, dacă tot se apropie data în cauză ( 30 noiembrie) echivalează cu 0,8%. E bine că, în plus față de dispunerea pe calendar a zilelor lucrătoare putem creea minivacanțe de week-end, totul este să ni le putem permite.