Misiunile Naţiunilor Unite de menţinere a păcii evită în mod constant să intervină în situaţia în care populaţia civilă este atacată. În ciuda mandatului oferit de Consiliul de Securitate ONU, trupele de menţinere a păcii au intervenit, în ultimii ani, numai în 20% din în cazurile în care situaţia o impunea, arată un studiu intern al ONU, citat de Reuters.
“Este un model persistent în a nu interveni în situaţia în care civilii sunt atacaţi. Forţele de menţinere a păcii lipsesc din multe zone de conflict, iar acolo unde sunt prezente sunt în imposibilitate sau nu doresc să intervină”, arată raportul Departamentului de servicii de Supraveghere al ONU.
Raportul arată că în perioada 2010-2013 au fost semnalate 507 incidente produse în prezenţa forţelor ONU, forţe care au intervenit în doar 101 cazuri.
Urmând a fi prezentat în Comitetul care lucrează la bugetul ONU, raportul vizează ultimele misiuni în care trupele de menţinere a păcii au primit mandatul să protejeze viaţa civililor. Aceste misiuni sunt: Liban, Liberia, Coasta de Fildeş, Haiti, Congo, Darfur, Abyei şi Sudan. Raportul nu conţine date despre cele mai noi operaţiuni din Mali şi Republica Centrafricană.
Cine contribuie cu fonduri şi cine contribuie cu trupe
“De la nicio misiune nu putem aştepta să asigure protecţie tuturor, dar este firesc să se asigure securitatea în zonele cu potenţial ridicat de risc. În teren, forţele ONU au ripostat în general atunci când au fost atacate bunuri şi personal propriu”, arată raportul.
Cei mai importanţi 10 contributori la bugetul alocat de ONU trupelor de menţinere a păcii (aproximativ 8 miliarde dolari anual) sunt SUA (care asigură singure 28% din acest buget), Japonia, Franţa, Germania, Marea Britanie, China, Italia, Rusia, Canada şi Spania.
Cele mai importanţi furnizori de personal ai acestor trupe sunt India, Bangladesh, Pakistan, Etiopia şi Ruanda.
Raportul indică faptul că trupele provenite din aceste state sunt insuficient pregătite iar statele care ar avea capacitatea să instruiască adecvat personal consideră că aceste misiuni au un grad ridicat de periculozitate şi sunt reticente, sau refuză, să contribuie cu personal militar.
Opinii divergente
Raportul mai subliniază şi faptul că, din punct de vedere operaţional şi politic, există situaţii în care operaţiunile intră în contradicţie cu mandatul acordat.
Au existat situaţii în care unele misiuni au fost autoevaluate drept “slabe, depăşite din punct de vedere numeric şi mult prea extinse territorial, ceea ce a făcut ca opţiunea militară să rămână doar teoretică”.
Departamentul pentru Operaţiuni de Menţinere a Păcii din cadrul ONU şi Departamentul pentru Suport Terestru consideră că raportul nu conţine “o perspectivă largă” asupra situaţiei din teren.
“Studiul se concentrează pe o singură opţiune- folosirea forţei, care este de aşteptat să fie utilizată numai în situaţii extreme, acolo unde alte opţiuni eşuează. Documentul aproape ignoră importanţa soluţiilor politice sau a altor aspecte care compun o misiune de menţinere a păcii”, arată un comunicat al acestor departamente.
De altă părere este americanul Stephen Lieberman, ministru consilier pentru management şi reformă al ONU. Conform oficialului american, raportul semnalează că “cei care trebuie să asigure menţinerea păcii dau dovadă de o extinsă lipsă de înţelegere a misiunilor lor, dau dovadă de o lipsă de angajament şi demonstrează deficienţe ale liniilor de comandă.”
Acuzaţii mai vechi
În ultimul deceniu, trupele ONU de menţinere a păcii au fost acuzate în mai multe rânduri de acţiuni contrare misiunii atribuite.
Un raport BBC şi Amnesty Internaţional din 2004 arăta că, după sosirea trupelor ONU, în Bosnia au proliferate reţelele de prostituţie şi de traffic de carne vie.
În 2006, o anchetă internă a ONU a dezvăluit că forţele de menţinere a păcii au fost implicate, în Congo, în cazuri de molestare a copiilor şi de pedofilie.
Trupele ONU au mai fost acuzate de Amnesty Internaţional că organizează reţele de comerţ ilicit în zonele în care activează.
Urmărește-ne pe Google News
