La şapte ani de la declanşarea crizei financiare, redresarea economică la nivel global rămâne greu de atins. Însă, unul dintre cei mai urmăriţi indicatori în perioada crizei – rata şomajului la nivel de G7 – este în scădere în majoritatea statelor, arată raportul PwC Global Economy Watch, dat publicității luni.
În mod concret, arată analiza PwC, sunt mai multe locuri de muncă acum în statele G7 (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și SUA) şi E7 (Brazilia, Rusia, India, China, Indonezia, Mexic si Turcia) la un loc decât erau înainte de criză.
La nivelul G7 sunt acum cu 4,5 milioane mai multe slujbe, în termeni neţi, decât la finalul anului 2007. Această cifră ia în considerare numărul total de locuri de muncă create şi desfiinţate în această perioadă.
Impactul diferit al crizei
Criza economică nu a avut acelaşi impact asupra pieţei muncii în E7 – aproximativ 90 de milioane de locuri de muncă au fost create în aceeaşi perioadă. Însă, în ultimul an, ritmul creării locurilor de muncă din câteva din aceste economii a scăzut.
De exemplu, în ultimul an, Mexic, Turcia şi Brazilia la un loc au creat aproximativ 300 000 de locuri de muncă, în comparaţie cu aproape 2,7 milioane pe an în medie, între ultimul trimestru al 2007 şi ultimul trimestru al lui 2013.
Când vine vorba de locurile de muncă nou create, un factor esenţial este tipul acestora. În SUA şi Europa, este în creştere numărul locurilor de muncă cu normă redusă (parttime), iar ritmul creării acestora îl depășeşte pe cel al locurilor de muncă cu normă întreagă, în cele mai multe dintre economiile din eșantion.
“Aceste concluzii sugerează că următoarea etapă în procesul redresării pieţei muncii va fi de a creşte numărul de angajaţi cu normă întreagă, ceea ce va ajuta la accelerarea creşterii economice”, a declarat Richard Boxshall, economist senior al PwC.
Productivitatea, subiect prioritar
Numărul de locuri de muncă nou create este doar unul dintre indicatorii performanței economice, alt indicator important este productivitatea muncii.
“Pentru a scăpa cu adevărat din constrângerile crizei financiare, este timpul ca productivitatea muncii să devină un subiect prioritar pe agenda politică şi de business”, a adăugat Richard Boxshall.
Economiştii au folosit ca indicator PIB-ul pe oră lucrată pentru a măsura productivitatea în G7, însă au folosit PIB-ul per persoană angajată în E7, dat fiind că nu există date legate de ocuparea forţei de muncă calculate pe oră în fiecare economie.
Analiza PwC arată:
- În G7, Canada si Germania au reuşit să împletească gradul înalt al ocupării forţei de muncă cu o creştere a productivităţii forţei de muncă – în contrast cu alte economii performante, ca SUA, unde creşterea productivităţii a depăşit creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi în Marea Britanie, unde s-a întâmplat opusul.
- Un mod de a contrabalansa scăderea forţei de muncă în China ar fi trecerea de la o economie bazată pe producţie, cu locuri de muncă necalificate şi costuri salariale reduse la o economie ce necesită angajaţi cu un nivel înalt de calificare. Analiza PwC arată că acest proces este deja în derulare, iar productivitatea în China este cu aproximativ 60% mai mare decât în 2008 – ceea ce înseamnă că ţara a urcat pe lanţul valoric.
- Între statele E7, Mexic şi Turcia au avut cea mai mare creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă datorită creşterii populaţiei. Pe termen lung, aceste economii vor deveni mai dependente de creşterea productivităţii pentru a susţine creşterea economică.
- Pieţele emergente vedetă, care au îmbinat un grad de ocupare al forţei de muncă ridicat şi creşterea productivităţii, sunt India şi Indonezia.
Urmărește-ne pe Google News
