Puterea de cumpărare reală, la fix 21 de ani după liberalizarea preţurilor

După 21 de ani de la liberalizarea preţurilor, petrecută la 1 noiembrie 1990, puterea de cumpărare a românilor a crescut, potrivit datelor comunicate oficial de Institutul Naţional de Statistică, cu 17,7% faţă de cea din luna de referinţă, octombrie 1990

Mai exact, faţă de un nivel mediu de salarizare situat la 3.414 lei Ceauşescu, s-a ajuns la un salariu mediu de 1.457 lei, în condiţiile în care preţurile exprimate în monedă naţională sunt mai mici, în medie, de 2,66 ori. Această valoare rezultă din combinarea denominării de la mijlocul lui 2005, de 10.000 lei vechi pentru un leu nou, cu creşterea medie a preţurilor până în octombrie 2011, de 3.759,39 ori.

Evoluţia salariului real pe luna octombrie, 2006 – 2011:

Se observă că nivelul maxim al câştigului salarial mediu a fost atins în anul de vîrf al creşterii economice, 2008 şi a fost păstrat aproape intact în 2009, deşi PIB-ul scăzuse cu 7,1%. După care şi ajustat de-abia în 2010, dar cu mai bine de zece procente, adică mai mult decât scăderea economică de 8,4%.

Salariul real a fost readus la o valoare mai aproape de performanţa economică în 2011, dar numai după acumularea unor pierderi importante pentru sistemul de asigurări sociale, ce a trebuit să fie ssusţinut de la bugetul de stat.

În octombrie 2011, pensia medie de 776 lei se afla, în termeni reali, la 118,4% din valoarea de referinţă a lunii octombrie 1990, adică peste performanţa înregistrată de salarii, în pofida faptului că această medie nu mai include pensiile speciale.

1.283 lei pe lună, salariul mediu echivalent cu cel din vremea lui Ceauşescu

Conform statisticii oficiale, cei care au primit în octombrie 2011 un salariu de 1.283 lei, au avut exact aceeaşi putere de cumpărare ca şi înainte de liberalizarea preţurilor. Acestea s-au majorat diferenţiat pe grupe de produse şi servicii, de 2.734 ori la mâncare, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie de 3,66 ori mai mici faţă de preţurile din socialism. Pentru exemplificare, vă prezentăm echivalenţele de mai jos:

Similar, produsele nealimentare s-au scumpit de 4.089 ori, adică ar trebui să fie de 2,45 ori mai mici iar serviciile s-au scumpit de 6.907 ori, adică ar trebui să aibă tarife de 1,45 ori mai mici.

Interesant este că valoarea de 1.283 lei este depăşită doar în câteva judeţe puternic industrializate şi în regiunea Capitalei, ceea ce justifică aserţiunea că în prezent se trăieşte mai prost decât pe vremea “socialismului multilateral dezvoltat”.

O nepotrivire cu tâlc

Cu toate acestea, există o diferenţă semnificativă între valoarea de 117,7 % oferită drept putere reală de cumpărare şi raportul indicilor de creştere ai salariului şi cel al preţurilor. Dacă împărţim majorarea de 4.267 ori a salariului mediu la cea de 3.759 ori a preţurilor rezultă un spor al puterii de cumpărare de numai 13,5%, cu 4,2% sub nivelul stabilit de INS.

Explicaţia constă în aceea că, periodic, au fost făcute ajustări ale nomenclatorului produselor din coşul de consum, după cum acestea au evoluat în timp din punct de vedere al cererii din partea populaţiei, cât şi în plan calitativ.

Cert este că, admiţând corectitudinea calculelor de racordare făcute de INS, o parte de aproape un sfert din majorarea puterii de cumpărare are o semnificaţie calitativă şi numai trei sferturi se regăsesc sub forma creşterii sumelor primite pentru munca depusă.