11 octombrie, 2020

Președintele Belarus, Aleksander Lukașenko, a organizat o întâlnire surprinzătoare cu opozanții săi din detenție, chiar în închisoarea din Minsk în care sunt încarcerați relatează BBC.

Presa de stat nu a informat când a avut loc întâlnirea, dar a susținut că Lukașenko a mers la penitenciar pentru a discuta cu liderii opoziției despre reforma constituțională. Opoziția afirmă că întâlnirea constituie un semn de slăbiciune din partea președinteui.

Lukașenko și-a anunțat victoria categorică la alegerile din 9 august, alegeri care au fost fraudate, generând un val de proteste de stradă după anunțarea rezultatului alegerilor de către Comisia Electorală. Protestele au fost reprimate brutal, mii de oameni fiind arestați și bătuți de poliție.


Uniunea Europeană și SUA au refuzat să recunoască rezultatul oficial al scrutinului prezidențial.

Biroul de presă al lui Alexander Lukașenko a susținut că participanții la ședința care a durat 4 ore și jumătate au convenit ca întregul conținut al discuțiilor să rămână secret. Cu toate acestea, oficialitățile au dat publicității o fotografie în care apare Alexander Lukașenko discutând cu 11 figuri politice, care privesc în jos, palide, fără să schițeze niciun zâmbet.

Între cei fotografiați se află bancherul Viktor Babariko, opozant căruia i-a fost interzisă participarea la alegeri fiind arestat în luna iulie împreună cu fiul său, care se află și el în fotografie. În imagine apare și avocata Lilia Vlasova, membră a consiliului de coordonare a opoziţiei, arestată în luna august.

De asemenea, în poză apare și Vitali Shkliarov, strateg bielorus care are și cetățenie americană și care a lucrat pentru campania prezidențială a senatorului democrat Bernie Sanders.


”Constituţia nu poate fi scrisă în stradă”, a spus Lukaşenko, potrivit agenţiei Belta, evocând tema întâlnirii sale cu opozanţii încarceraţi.

Svetlana Tihanovskaia, aflată în continuare în exil în Lituania, a spus că, prin acest gest, Lukașenko recunoaște liderii opoziției drept prizonieri politici, în condițiile în care până nu demult îi numea pe aceștia ”criminali”. Lidera opoziției a adăugat însă că ”nu poți avea un dialog într-o celulă de închisoare”.

5 motive pentru care Belarus nu scapă prea curând de Lukașenko

Vineri s-au împlinit 2 luni de la debutul protestelor de masă față de rezultatele oficiale ale alegerilor prezidențiale din Belarus, dar Alexander Lukașenko nu dă niciun semn că ar fi dispus să renunțe la putere.

În fiecare sfârșit de săptămână, zeci de mii de protestatari ocupă străzile din Minsk, în ciuda brutalității cu care acționează forțele polițienești. Svetlana Tihanovskaya este primită în marile capitale europene și este privită de mulți drept președintele-ales al Belarus.

UE și SUA nu îl recunosc drept președinte pe Lukașenko. UE a impus sancțiuni împotriva regimului de la Minsk, iar Marea Britanie și Lituania au instituit proriile măsuri punitive împotriva lui Lukașenko. Și totuși acesta rămâne la putere.

Politico a trecut în revistă principalele 5 motive pentru care regimul dictatorial nu cade:

  • Armata și Poliția rămân fidele lui Alexander Lukașenko
  • Lukașenko controlează principalele mecanisme de putere din stat: Justiția și Parlamentul
  • Muncitorii nu se alătură protestelor de masă și nu declanșează o grevă generală
  • Oficialitățile locale și centrale nu mișcă ”în front”
  • Rusia îl sprijină pe Alexander Lukașenko
Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Nicio dictatura nu cade in urma protestelor societatii civile.
    Pentru indepartarea unui dictator este necesara angrenarea a doua forte:
    – armata – poate da o lovitura de stat sau sa se alature protestatarilor;
    – muncitorii – sa declanseze o greva generala si sa faca presiuni asupra armatei si servicii sa li se alature.
    In ambele situatii, sprijinul international trebuie sa fie ferm (chiar direct, unde se poate).
    Nu e cazul nici in Venezuela nici in Belarus.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Nicio dictatura nu cade in urma protestelor societatii civile.
    Pentru indepartarea unui dictator este necesara angrenarea a doua forte:
    – armata – poate da o lovitura de stat sau sa se alature protestatarilor;
    – muncitorii – sa declanseze o greva generala si sa faca presiuni asupra armatei si servicii sa li se alature.
    In ambele situatii, sprijinul international trebuie sa fie ferm (chiar direct, unde se poate).
    Nu e cazul nici in Venezuela nici in Belarus.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Victoria lui Donald Trump nu e doar cea pentru postul

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: