Profesorul Dragoș Ciuparu (foto), director al Consiliului studiilor de doctorat de la Universitatea Petrol-Gaze Ploiești, a fost numit luni secretar de stat la Ministerul Educației și Cercetării responsabil de Cercetare.
El îl înlocuiește pe Lucian Dragoș Rădulescu, avocat și lector tot la Facultatea de Petrol și Gaze din Ploiești, numit în acest post în urmă cu doar o lună. Până în acel moment nu a existat niciun oficial din Ministerul Educației care să aibă în subordonare acest important domeniu.
Dragoș Ciuparu, un cercetător recunoscut în domeniul său de activitate, a fost președinte al Autorității Naționale pentru Cercetare Ştiinţifică în Guvernul Boc, între anii 2010 și 2012, fiind selectat de fostul ministru Daniel Funeriu.
În momentul de față, nu mai există ministerul Cercetării, dar nici o structură specială, stabilită prin lege, în Ministerul de Educație.
Potrivit informațiilor oferite de oficiali din MEdN, nu va exista nici măcar o Agenție, ci doar o Direcție care se va ocupa de Cercetare.
Bugetul actual al Cercetării este cel mai mic din ultimii 10 ani – de 0,17% din PIB. Aceasta, în pofida faptului că anul viitor ar trebui să se ajungă, potrivit țintei fixate în Strategia Europa 2020, la cel puțin 1% din PIB fonduri publice pentru R&D și 1% din PIB investiții ale firmelor.
3 răspunsuri
Directie in minister sau agentie guvernamentala… nu asta e problema. oricare dintre aceste forme poate actiona eficient spre cresterea eficientei cercetarii romanesti, daca conducerea si alti factori de decizie sunt capabili de o evaluare coprecta a factorilor determinanti ai situatiei actuale din cercetarea romaneasca.
nu-i chiar așa: ca directie nu-ti poti gestiona singur bugetul si filosofia lui, ci stai la mâna contabililor ministerului. de exemplu unii sunt de părere că plata salariilor se face in functie de proiectele atrase si de rezultate, iar altii spun că salariul fix indiferent de rezultate e cheia functionării ministerului…
regret ca tentatia mea de a ma exprima mai mult metaforic a dus la neintelegerea intentiei mele. ceea ce am dorit sa exprim este ca nu conteaza dimensiunea/importanta unitatii organizatorice la nivel de guvern care va monitoriza progresele cercetarii romanesti – fie ea minister, agentie sau directie de minister – in determinarea progreselor romanesti in domeniul cercetarii, ci importanta este gandirea creatoare si reformista a persoanelor insarcinate oficial cu orientarea acestui domeniu. se pare ca am comis o eroare tehnica, fiindca cred ca d-l Grosu stie bine cum functioneaza aceste forme de organizare. cred, totusi, ca se poate concepe chiar si o „directie de cercetare” in minister careia sa i se dea un statut de functionare si de administrare a bugetului independente. voi afirma, poate surprinzator, ca supervizarea activitatii de cercetare reclama un numar mic de functionari, asistanti de comisii de specialitate organizate eventual ad-hoc si platite „cu ora”, ceea ce elimina necesitatea unui aparat administrativ stufos, asa cum este cel de azi. ceea ce conteaza este profeionalismul si buna credinta a acestor functionari guvernamentali.