Primele componente din echipamentul de rachete ruseşti S-400 au fost livrate vineri, la baza aeriană Murted, de lângă Ankara, anunţă ministerul turc al Apărării.
Achiziţia întăreşte relaţia dintre preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan şi preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, însă stârneşte îngrijorarea în interiorul NATO.
Turcia și Rusia au semnat acordul de vânzare a sistemelor S-400 în toamna anului 2017, acordul semnificând o îndepărtare a Turciei de Alianța Nord-Atlantică, organizație la care a aderat acum 6 decenii.
Decizia Turciei de a achiziţiona rachetele ruseşti S-400, a nemulțumit Washingtonul şi ceilalţi aliaţi NATO, care susţin că sistemul rus nu este compatibil cu reţeaua NATO şi reprezintă o ameninţare la adresa avioanelor militare americane F-35 pe care Ankara intenţionează să le cumpere.
Există riscul ca operatorii ruşi care îi vor instrui pe militarii turci pentru folosirea sistemelor S-400 să afle secrete tehnologice ale avioanelor F-35, susţin oficiali americani. Astfel, Turcia ar putea fi exclusă din programul F-35 şi, de asmenea SUA ar putea impune sancţiuni economice.
„Turcia s-ar expune la consecinţe reale şi negative dacă acceptă S-400”, a transmis marţi, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american, Morgan Ortagus.
Recent, preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan declara că oferta americanilor privind rachetele Patriot pentru Turcia nu este la fel de bună ca aceea a Rusiei, motiv pentru care achiziţia şi instalarea sistemului rusesc S-400 va continua.
Turcia a mai negociat în trecut cu Rusia achiziția de echipamente militare, renunțând însă de fiecare dată ca efect al protestelor și presiunilor la care a fost supus guvernul de la Ankara de către Aliați și chiar de NATO.
La presiunile SUA, Turcia a renunțat relativ recent la achiziția unor sisteme antiaeriene similare celor de producție rusescă, fabricate de China.
Turcia joacă un rol însemnat în interiorul Alianței ca stat care se învecinează cu Rusia, dar legăturile cu alte state membre NATO s-au deteriorat semnificativ sub președinția lui Recep Tayyip Erdogan, fie din cauza ambițiilor sale regionale și intereselor pe care le susține în Siria și în Iraq, fie din cauză că lideri Occidentali au refuzat solicitări politice ale Ankarei.
