vineri

29 martie, 2024

26 februarie, 2018

Cu ocazia publicării datelor referitoare la nivelul salariilor şi a puterii lor de cumpărare în statele membre UE, Eurostat a venit implicit şi cu primele estimări referitoare la nivelul relativ al preţurilor în aceste state.

Oarecum surprinzător, România figurează cu un nivel de 50,44% din preţurile medii europene, ceva mai redus faţă de anii anteriori.

Iată care este poziţia noastră faţă de statele pentru care au fost calculate aceste date la începutul anului în curs, potrivit datelor estimative armonizate ale oficiului european de statistică (statele care nu au declarat un nivel minim legal al salariului brut pe economie lipsesc din lista prezentată):


Se poate observa cum nivelul preţurilor din România se situează, deocamdată, la mai puţin de jumătate faţă de cel cel înregistrat în state precum Franţa, Germania, Olanda sau Belgia şi se află încă sub 70% faţă de cel din ţări foste socialiste precum Slovenia, Estonia şi Cehia, mai dezvoltate dar şi situate în proximitatea pieţelor occidentale.

Cel mai aproape de noi se situează Ungaria şi Polonia, faţă de care ecartul de 10% – 15% explică de ce avem un deficit foarte pronunţat în relaţia comercială. Pur şi simplu, atunci când primim sume suplimentare în buzunar, pentru industriile de bunuri de consum din aceste state este foarte uşor să se plieze pe noul raport între calitate şi preţ, deja exersat pe piaţa lor internă.

Singura ţară din UE care are preţuri mai mici decât noi este Bulgaria. Ceea ce conduce, alături de abordarea ceva mai inspirată a turismului din partea lor şi de vecinătatea grografică, la atracţia pe care o exercită această ţară pentru petrecerea concediilor de către români, iar asta în proporţii de masă.


Desigur, este vorba despre o medie a preţurilor pentru cele 12 categorii de mărfuri şi servicii luate în calcul de Eurostat, pentru a face apoi echivalarea puterii de cumpărare reale a sumelor utilizate nominal în fiecare stat membru.

Ce trebuie să reţinem, însă, este că, trebuie să găsim un echilibru optim între creşterea inevitabilă a preţurilor, într-un proces de convergenţă care nu poate fi stopat şi păstrarea puterii de cumpărare a sumelor câştigate în lei. Putere care nu poate fi păstrată decât prin rezultate cât mai apropiate de zero, dacă se poate chiar pozitive, în schimburile comerciale cu aceste ţări partenere.

(Citiți și: ”Inflaţia a ajuns la 4,32% în prima lună din 2018. Explicaţii şi ce ne aşteaptă”)

Altminteri, creşterile de preţuri fără creşteri de competitivitate şi de productivitate (ambele relative, nici alţii nu stau pe loc !) ne pot trimite, pe calea unor venituri acordate fără bază în economia reală, pe calea Greciei. Intrată prematur în Zona Euro şi aflată în imposibilitate de a-şi mai ajusta preţurile pe măsura noilor realităţi.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: