Inflaţia a ajuns la 4,32% în prima lună din 2018. Explicaţii şi ce ne aşteaptă

România a înregistrat în prima lună a anului în curs o creştere de 0,78% a prețurilor faţă de luna precedentă, ceea ce a condus la un nivel al inflaţiei la începutul lui 2018 de 4,32%. Valoarea medie a inflaţiei calculate potrivit metodologiei naţionale pe ultimele 12 luni a avansat la 1,7% (cu patru zecimi mai mult decât în luna anterioară) iar cea pe metodologie europeană IAPC nu a mai fost comunicată official.

Efectul de bază defavorabil ( inflaţia lunară a fost negativă în ianuarie 2017, adică -0,19%) a contribuit substanţial la această evoluţie. Influenţa sa se va menţine pe parcursul primului trimestru, deoarece este, practic, imposibil, ca valorile din nou negativă consemnată pe februarie 2017 (-0,09%) şi extrem de redusă din martie 2017 (+0,08%) să se repete.

Tot ce se va contabiliza în plus faţă de aceste valori în februarie 2018 şi martie 2018 se va adăuga la cele 4,32% deja anunţate, va trimite temporar inflaţia anuală spre valoarea de 5%. De reţinut, însă, inflaţia lunară CORE2 ajustat ( aflată sub influenţa politicii monetare), care face abstracţie de preţurile volatile, cele administrate şi de cele la băuturi şi tutun, s-a păstrat la o valoare similară cu cea din cele patru luni anterioare şi mai mica de jumătate din valoarea anunţată per total.

Practic, s-au aliniat nefast pentru creşterea preţurilor majorările date de produsele cu preţuri volatile care cresc de fiecare data la început de an ( legumele, cu +2,58%, şi fructele, cu 2,78%, au produs singure o cincime din inflaţia lunară) şi cele de pe segmentul de energie, unde scumpirea cu 2,42% a combustibililor s-a suprapus peste majorarea preţurilor administrate la energie cu 2,77%.

Dacă efectul cumulat din legume şi fructe a fost de 0,15% la un indice de inflaţie lunară de 0,78%, combustibilii au adus la rezultatul total un efect de 0,19% iar energia 0,27% (curentul electric şi gazele natural câte 0,13% iar energia termică doar 0,01%). Adică aproape 60% din inflaţia pe ianuarie 2018 a venit din energie.

Practic, influenţa externă prin preţurile pe plan international majorate la petrol şi gaze şi alegerea nefericită a majorărilor administrative de preţuri la energie exact în sezonul rece (de ce oare nu se face această creştere anticiclic, la un consum redus, vara ?) au amplificat artificial o situaţie şi aşa nu tocmai prielnică. Îm absenţa lor, se poate observa că valoarea indicelui de inflaţie IPC s-ar fi suprapus aproape perfect peste cea a indicelui CORE2 (0,32% faţă de 0,33%).

Ca element de culoare locală, ar mai merita menţionată şi scăderea cu aproape exact două procente a preţurilor la ouă, cel de-al treilea element al preţurilor volatile. Efectul, însă, dată fiind ponderea foarte mica a acestui produs în coşul de consum, a fost de-abia perceptibilă, în sensul că a diminuat valoarea IPC per total cu doar o sutime de punct procentual.

Mai important şi de reţinut, a continuat mişcarea în sus a preţurilor la o serie de produse alimentare de bază şi cu ponderi relativ mari în consumul populaţiei. Astfel, carnea s-a scumpit cu 0,35% ( cu un maxim de 0,62% la bovine), laptele şi produsele lactate cu 0,48% (0,61% la unt şi 0,55% la brânză), uleiul cu 0,33% şi pâinea cu 0,29%. Ceea ce ne trimite la performanţa slabă din zootehnia naţională şi la importurile făcute la un curs uşor majorat ( media a fost 4,65 lei/euro în luna ianuarie).

Tot pe bază de curs de schimb utilizat la calcularea tarifelor, am asistat în prima lună a anului la majorarea tarifelor pe zona de servicii (+0,29% la telefonie). Mai puţin explicabil, însă, a continuat eterna scumpire discretă (pe principiul picăturii chinezeşti, ca frecvenţă dar nu şi la fel de mica în dimensiuni) a serviciilor de apă canal şi salubritate (+0,44%).

Data fiind perioada de soldare demarată la mijlocul lunii şi ultravizibilă în toate magazinele, rămâne un mister statistic cum se face că îmbrăcămintea figurează pe ianuarie fără ieftinire iar încălţămintea apare cu scădere plăpână de -0,04%. Culmea, deşi oferta avansată public de site-urile magazinelor de specialitate abundă în megadiscounturi, produsele de uz casnic şi mobila s-au scumpit, potrivit INS, cu 0,19%.

Ce ne aşteaptă în 2018

Pentru a ne poziţiona corect în privinţa schimbărilor substanţiale derulate pe parcursul ultimilor patru ani în materie de fiscalitate şi salarii, în care simultan cu majorările de venituri mult peste creşterea PIB au avut loc reduceri substanţiale de taxe ( cea mai importantă a fost cea a TVA la alimente), vă prezentăm evoluţia inflaţiei medii anuale până în prezent (cea care arată procesul în timp şi nu emoţia indusă prin poza de moment).

Contraintuitiv în raport cu percepţia publică (care tinde să uite beneficiile şi să exacerbeze neajunsurile, precum şi să se raporteze la moment, nu la o perioadă de timp mai îndelungată) , per total produse şi servicii din coşul de consum, în 2017 ne-am situat la doar +0,24% peste preţurile din 2013. De-abia în 2018, când am cam epuizat inovaţiile în materie de reducere a fiscalităţii, au început să se vadă efectele majorării hazardate a veniturilor şi am început să urcăm serios cu nivelul preţurilor.

Aşadar, nu mai există nicio resursă administrativă de reducere a preţurilor şi va trebui să ne acomodăm cu noua medie a IPC. Care pleacă acum de la o referinţă de +3,32% la finalul anului trecut şi se va duce rapid în sus pe parcursul primelor două trimestre ale anului, tocmai prin efectul statistic de bază nefavorabil dat de valorile lunare mici ale inflaţiei din prima jumătate ale lui 2017.

De-abia în trimestrul al treilea vom vedea o oarecare temperare a inflaţiei, pentru ca, odată cu reversarea clară a efectului de bază în octombrie şi noiembrie să „aterizăm ” pe un palier situat uşor peste pragul de 3%. Adică în interiorul intervalului ţintă dezirabil de 2,5% plus/minus 1% dar în partea superioară după isprăvile din anii anteriori, în care am stat sub limita inferioară la nivelul mediei anuale.

Dată fiind ponderea produselor din import în consumul populaţiei ( cele ungureşti şi poloneze sunt, inerent avansului relativ al acestor ţări, mult mai bine adaptate la puterea de cumpărare românească proaspăt căpătată) ar trebui să fim cât mai atenţi şi la deficitul comercial şi la evoluţia cursului de schimb.

Cert este că, după câţiva ani de păstrare conjuncturală a preţurilor aproape neschimbate per total (+0,24% pe patru ani este cu totul nesemnificativ la scara istoriei, n-am mai pomenit aşa ceva din vremurile socialismului), va trebui să revenim la realitatea fundamentelor economice. Odată cu restul Uniunii Europene, în care suntem integraţi şi unde Germania a dat semnalul unei inflaţii net peste cea din anii anteriori.

Totul este să încercăm o apropiere de valori chiar mai scăzute decât actuala estimare pe termen mediu, care vede o stabilizare peste 3% şi în 2019, tocmai pentru a pierde prin preţuri crescute exagerat o bună parte din veniturile obţinute în 2017 şi 2018.

Dar asta prespune să revenim la un bun obicei pe care se pare că l-am pierdut pe parcursul guvernărilor recente, să trimitem ceva din eventuala creştere de productivitate şi în aprecierea leului.