Preşedintele sesizează CCR în legătură cu Memorandumul Rompetrol şi Legea Inspectoratului de Stat în Construcţii

Preşedintele Traian Băsescu a sesizat Curtea Constituţională a României (CCR), miercuri, în legătură cu Memorandumul referitor la datoria Rompetrol şi cu Legea privind Ordonanţa de Urgenţă pentru înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii.

Cu aceste două ultime cazuri, numărul sesizărilor trimise de preşedinte Curţii Constituţionale a ajuns la trei, în numai două săptămâni.

1. Memorandumul de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group N.V.

Ce prevede Memorandumul

• Cele două părţi semnatare îşi asumă un angajament de cumpărare din partea The Rompetrol Group N.V. a unui pachet minoritar de acţiuni reprezentând 26,6959% din capitalul social al „Rompetrol Rafinare” – S.A., deţinut în prezent de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), în schimbul a 200 de milioane de dolari americani.
• Ca o premisă a implementării tranzacţiei mai sus-amintite, OPSPI va face demersuri utile şi necesare pentru ca toate procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi măsurile administrative iniţiate împotriva S.C. „Rompetrol Rafinare” – S.A. să înceteze.
• Cele două părţi stabilesc constituirea unui fond de investiţii kazah-român, sub forma unei societăţi cu structura acţionariatului 80% The Rompetrol Group şi 20% statul român, care va investi în proiecte din domeniul energetic.

Argumentele de neconstituţionalitate

• Legea supusă reexaminării are un caracter individual ea fiind concepută nu pentru aplicarea ei la un număr nedeterminat de cazuri concrete, ci într-un singur caz prestabilit expres pentru realizarea tranzacţiei cu The Rompetrol Group N.V., o societate cu sediul în Strawinskylaan 807, Amsterdam, Olanda. (caz asemănător celui al proiectului Roşia Montană – n. red.)
• Or, spune Traian Băsescu în sesizare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 600/2005, apreciind că atunci când „reglementarea specială diferită de cea constitutivă de drept comun are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae, ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu şi, prin aceasta, neconstituţional”.
• De asemenea, Curtea stabileşte că: „Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Soluţia legislativă adoptată pe calea prezentei legi nu utilizează ca premisă o anumită realitate socială aşadar un «dat» obiectiv, ci o prealabilă înţelegere, altfel spus, un acord de voinţă (…) realizat practic pe cale de ofertă şi acceptare.”
• Astfel, în cazul de faţă, această soluţie legislativă nu reglementează o relaţie socială generală, ci o prealabilă înţelegere, adică un acord de voinţă între The Rompetrol Group N.V. şi Guvern. Ţinând cont de aceste motive, consider că legea transmisă promulgării încalcă principiul egalităţii prevăzut de Art. 16 alin. (1) din Constituţie întrucât are caracter discriminatoriu în raport cu alte subiecte de drept privat cu care statul de află în litigiu şi care sunt „investitorii strategici în domeniul energetic românesc”.
• În situaţia de faţă, stingerea litigiilor respective se putea realiza pe calea unei tranzacţii între Ministerul Finanţelor Publice şi The Rompetrol Group N.V., printr-o hotărâre adoptată de Guvern, potrivit competenţei sale de administrare a proprietăţii statului. Totuşi, Guvernul a ales calea unei iniţiative legislative, pe care a depus-o în Parlament. Cu privire la această problemă, referitor la natura juridică a înţelegerii aprobate de puterea legislativă, instanţa de contencios constituţional a prevăzut, în Decizia nr. 600/2005, că: „Guvernul a optat pentru o cu totul altă rezolvare juridică, limitându-şi rolul la acela de iniţiator al unui proiect de lege, procedeu ale cărui carenţe au fost evidenţiate. Dincolo şi mai presus de cele deja arătate, Curtea consideră că Parlamentul, arogându-şi competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de Art. 1 alin. (4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu.”. Mai mult decât atât, competenţa Guvernului este cea de punere în executare legile, inclusiv prin încheierea de contracte de stat cu subiecte de drept privat, iar în situaţia de faţă Parlamentul şi-a depăşit competenţele invadând domeniul atribuţiilor executive.
• Pentru persoana juridică privată se impune participarea la o privatizare ulterioară şi realizarea unor investiţii, toate aceste obligaţii fiind însă stabilite fără vreo sancţiune juridică. Astfel, în situaţia în care partenerul privat nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate, normele legii sunt imprecise şi nu prevăd sancţiuni exprese. Aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, o normă juridică lipsită de previzibilitate antrenează, în consecinţă, încălcarea dispoziţiilor Art. 1 alin. (5) din Legea Fundamentală, potrivit cărora: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”
• Prin legea de faţă, se stabileşte dinainte conduita procesuală a părţilor aflate în litigiu, ceea ce este împotriva dispoziţiilor Art. 124 alin. (2) din Constituţie referitoare la principiul potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi întrucât aceste reguli speciale aplicabile litigiului respectiv sunt contrare regulilor procesuale unitare aplicabile în mod identic tuturor celor care se află într-o situaţie similară.
• De aceea, analizând motivele pentru care s-a stabilit ca printr-o lege să se stingă tocmai acel litigiu cu persoana juridică privată respectivă, considerăm că acestea nu justifică refuzul părţilor de a apela la normele juridice de drept comun prevăzute pentru situaţii litigioase în general.

2. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii

Argumentaţie

• Art. I pct. 3 se prevede că „personalul Inspectoratului de Stat în Construcţii – I.S.C. are calitatea de funcţionar public, cu excepţia personalului care exercită activităţi de secretariat, administrative, de protocol şi de deservire”. De asemenea, Art. III statuează că transformarea posturilor personalului contractual încadrat în structura organizatorică a Inspectoratului, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în funcţii publice se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
• Potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ocuparea funcţiilor publice se face în urma promovării unui concurs sau examen, prin promovare, transfer, redistribuire, recrutare sau alte modalităţi prevăzute expres de această lege. Legea-cadru menţionează posibilitatea transformării posturilor funcţiei publice doar în cazul promovării funcţionarului public (Art. 64 alin. 2) şi în cazul în care se solicită transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior sau superior (Art. 107 alin. 2 lit. b).
• Reglementarea impusă de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 nu prevede nicio condiţie referitoare la recrutare sau promovare prin examen sau concurs, pentru personalul contractual încadrat la I.S.C. atunci când acesta îşi schimbă statutul în funcţionari publici. Transformarea posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice nu este o modalitate prevăzută în Legea nr. 188/1999
• Astfel, considerăm că prevederile mai sus-menţionate constituie discriminare faţă de alte categorii de funcţionari publici, ceea ce este împotriva dispoziţiilor Art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la principiul conform căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.