Portughezul Mario Centeno (foto) a fost ales luni preşedinte al Eurogrup, la numai doi ani după ce a intrat în politică, ca membru al Guvernului socialist. ”Va prelua funcţia de la 13 ianuarie 2018”, a anunţat luni Consiliul UE pe Twitter.
Mario Centeno a fost ales de omologii săi din zona euro în al doilea tur de scrutin, în faţa liberalului luxemburghez Pierre Gramegna. Ceilalţi doi pretendenţi la șefia Eurogrup, letona de centru-dreapta Dana Reizniece-Ozola şi candidatul de ultim moment, social-democratul slovac Peter Kazimir, au pierdut în primul tur.
Cu un mandat de doi ani şi jumătate, şeful Eurogrup prezidează reuniunile lunare ale celor 19 miniştri ai Finanţelor din zona euro, al cărei obiectiv principal este să asigure coordonarea politicilor economice naţionale.
Mario Centeno este profesor de economie, în vârstă de 50 de ani, descris de AFP drept un om ”de stânga din punct de vedere cultural”, dar taxat adesea ”liberal”. El a fost prezentat Consiliul pentru Afaceri Economice şi Financiare al UE din luna mai de către fostul ministru german al Finanţelor Wolfgang Schäuble drept un ”Cristiano Ronaldo al Ecofin”.
Anecdota, preluată masiv în presă, a contribuit la a-l transforma în imaginea redresării Portugaliei, una dintre verigile slabe ale zonei euro, care a fost nevoită să recurgă la un plan de ajutorare internaţională pentru a putea depăşi criza datoriei.
”Experienţa recentă a Portugaliei arată că este posibil, în Europa, să conciliezi obiective de redresare bugetară şi creştere” economică, a spus Mario Centeno la momentul când și-a anunțat candidatura la postul ocupat în prezent de către olandezul Jeroen Dijsselbloem.
Obiectivul său, a spus portughezul, este să ”contribuie la formarea consensurilor necesare la completarea Uniunii economice şi monetare” şi să facă din euro ”un instrument de promovare a convergenţei economice şi sociale”.
Fiul unui angajat de bancă şi al unei funcţionare a Poştei, amator de rugby, Mario Centeno a crescut în regiunea Algarve (sud) şi a plecat la Lisabona la vârsta de 15 ani, pentru studii. A absolvit ulterior Universitatea Harvard, fiind interesat, potrivit propriilor declarații, de microeconomie. ”Am devenit mult mai sensibil la legăturile dintre economie şi persoane”, spune el. ”Uneori, macroeconomia uită că sunt oameni de cealaltă parte”.
Întors la Lisabona împreună cu soţia şi cei trei copii, el a intrat la Banca Portugaliei ca economist, iar apoi a devenit directorul adjunct al Departamentului de studii economice.
Nimic nu anunța cariera sa politică, până în momentul în care actualul premier Antonio Costa i-a cerut să scrie programul economic al Partidului Socialist şi să candideze în alegerile legislative din 2015, ceea ce a făcut fără să renunţe la eticheta de independent.
Necunoscut marelui public la intrarea în Guvern, el era prezentat în cercurile academice drept un liberal, din cauza luărilor sale de poziţie în favoarea unei mai mari supleţe a pieţei muncii. Refuzând să se încadreze după clivajele ideologice tradiţionale, el promovează o gândure economică ”de fuziune”.
”Singurul lucru care mă defineşte este familia mea şi Benfica”, clubul de fotbal cel mai popular în Portugalia, glumeşte el.
