Argumentum ad populum, adica “apelul catre lume“, numit şi apelul la majoritate, este o eroare logică de argumentare, care concluzioneaza că o opinie este adevărată deoarece foarte multă lume crede că este adevărată; cu alte cuvinte “dacă mulţi cred, atunci aşa este”. În etică, argumentul este formulat: “Dacă mulţi consideră că este acceptabil, atunci este acceptabil.” In logica o astfel de greseala este numita “hering rosu” (ignoratio elenchi sau argument irelevant); termenul a fost inventat de scriitorul William Cobbett în 1805, fiind folosit într-o poveste cu un copil mincinos. Amicul Karl Marx l-a folosit pentru a caracteriza fenomenul evoluţionist al suprapopulării ca pe o minciună capitalistă. In fine, este clar ca noi, locuitorii tarilor democratice, avem niste probleme in a justifica modul in care traim si ne alegem conducatorii.
Democraţia este bazată pe apelul la popularitate, exact acest hering rosu despre care v-am vorbit mai sus. De obicei, acest hering rosu electoral este anihilat de o legiferare care il transforma in irelevant din punct de vedere practic, relevant insa din punct de vedere logic si etic. Raspunsul personal la aceasta dilema este simplu: din punct de vedere filozofic nu accept democratia, considerandu-l pe Platon mult mai destept decat Clistene.
Din punct de vedere civic il accept pentru ca este singurul mod in care pot sa-mi exprim ideile, optiunile si crezul meu social.
Democraţia poate fi fezabila numai cand exista un sistem echilibrat intre electorat si alesii sai, sistem care sa ingradeasca tendintele populiste ale alesilor in incercarile lor de a fi realesi perpetu prin favorizarea unor categorii ale electoratului pe socoteala altor categorii ale electoratului.
De fapt ultimii cincizeci de ani au insemnat in multe parti ale “lumii democratice” o deteriorare grava a acestui echilibru. Intelectualii, de obicei cei mai putin interesati (si contrbuitorii) de avutia natiunilor in care traiesc, rastalmacesc acest proces de dezechilibru prin formule si sisteme posibile sau imposibile, relevante sau hilare. Asadar noi ne petrecem existenta pelegrinand prin teorii care nu au legatura cu esenta materiala a vietii noatre particulare sau sociale. Trecand prin neo-socialism, neo-capitalism, neo-liberalism sau neo-conservatorism ajungem la post-modernism, post-post-modernism si in sfarsit sa ajungem si la descoperirea heringului rosu, pe care-l denumim astazi post-democratie.
Lucrurile stau mult mai simplu decat incercam noi sa le mascam, producem mult mai putin decat consumam ca societati lenevite si obeze, si suntem mintiti cu nerusinare de cei care trebuie sa ne conduca cinstit, in incercarea lor de a perpetua pozitiile.
Pentru a cobora de la nivelul teoretic la cel practic, trebuie sa mentionam trei adevaruri care poate ne vor face sa ne gandim la felul in care consumam acesti heringi rosii. In Romania zilelor noastre, guvernarea nu are solutii eficiente si este depasita cam cu o jumatate de an de realitatile economice ale Romaniei. Opozitia nu are la randul ei nici mai putine solutii, mentinandu-se la nivel populist mult mai grav decat al guvernarii, asa ca noi mergem cu ochii deschisi spre vremuri mult mai grele decat in cele traite astazi. Credeti ca iesim din criza? Pe naiba, vom avea poate pauza regulamentara pentru alegerile de anul viitor, dupa aia, Dumezeu cu mila!
In Roma antica, in astfel de vremuri era numit un dictator pentru o perioada de 6 luni. In zilele noastre lucrul este imposibil, dictatorii avand prostul obicei de a ramane perioade mult mai lungi decat trebuie. Singura solutie ar fi ca scumpii nostri alesi politici sa faca un pas inapoi si sa numim un guvern de tehnocrati, asa cum am propus, inainte de alegerile Prezidentiale dupa caderea primului guvern Boc (30.9.2009). Daca s-ar fi facut atunci poate nu am fi ajuns la situatia de astazi.
Permiteti-mi sa sfarsesc cu un citat pe care-l pastrez in original, nestiind exact la ce s-a referit autorul:
Democracy is the theory that the common people know what they want and deserve to get it good and hard. H. L. Mencken
Un răspuns