La un an după ce cancelarul Olaf Scholz a anunțat în Parlamentul german o schimbare radicală în apărarea germană – ”Zeitenwende”, noua politica de securitate a Berlinului este identică cu cea veche, arată o analiză Politico.
Din cele 100 miliarde euro pentru Armată, doar 30 sunt rezervate
Liderul german s-a angajat în fața legislativului german, la 3 zile după invadarea Ucrainei, să oprească subfinanțarea armatei germane și să aloce 100 de miliarde de euro – aproximativ dublu bugetul anual al apărării – pentru a porni modernizarea acesteia.
Până acum, Germania a angajat (deci nu a cheltuit) aproximativ 30 de miliarde de euro din cele 100 de miliarde promise. Potrivit unui anunț al guvernului de la Berlin de săptămâna trecută, cele 30 de miliarde vor fi transferate Apărării după ce aeronavele, uniformele și alte echipamente comandate sunt gata de livrare.
Din cele 30 de miliarde euro, 13 miliarde sunt alocate pentru achiziția de avioane de luptă cu capacitate nucleară și de elicoptere de transport, pe care Germania plănuia să le achiziționeze înainte de război.
Ce faci când fondul de înzestrare e ros de inflație? Simplu, tai 2 fregate
Deși Olaf Scholz și miniștrii săi vorbesc neîncetat de ”Zeitenwende” la întâlniri oficiale, pentru majoritatea observatorilor este evident că ”balonul e dezumflat”.
„Toată lumea vorbește despre Zeitenwende, dar până acum am văzut doar Zeitlupe (mișcare lentă – n. red.)”, a spus săptămâna trecută Markus Söder, liderul conservator al Bavariei.
Prioritățile lui Olaf Scholz par că se află în altă parte
Analiștii au avertizat în toamna trecută că inflația ridicată ar putea ”distruge” fondul de 100 de miliarde de euro dacă guvernul nu l-ar cheltui repede. Ca reacție, Ministerul Apărării, a redus pur și simplu lista de achiziții, tăind două fregate pentru marina germană.
Aproximativ în același timp, guvernul a adoptat un pachet de 200 de miliarde de euro pentru a subvenționa facturile la energie ale germanilor, o inițiativă bună pentru alegători, dar care nu aduce nimic nou pentru securitatea țării.
Schimbarea de mentalitate – vorbele încă nu sunt confirmate de fapte
Pentru corectitudine, trebuie menționat că ”Zeitenwende” se referă în egală măsură la cheltuielile pentru armată și la schimbarea mentalității Germaniei cu privire la problemele de securitate. Iar la acest capitol sunt câteva schimbări.
Sub fostul cancelar de centru-dreapta Angela Merkel, Berlinul aproape că l-a invitat pe Putin să invadeze Ucraina, semnalând că nu ar exista consecințe dacă ar face acest lucru (vezi incursiunile rusești în Georgia, sprijinul pentru separatiști în Donbass, anexarea Crimeei, conductele Nord Stream1, Nord Stream 2, etc).
După preluarea mandatului de cancelar, Olaf Scholz a vrut să demonstreze că Berlin a înțeles eroarea predecesorului său. Dar și aici, retorica lui Olaf Scholz este complet separată de realitate.
O privire atentă asupra discursului lui Olaf Scholz arată clar că acesta se temea – la fel cu mulți alții din Europa la acea vreme – că Ucraina se va prăbuși în câteva ore și că Rusia ar putea fi în curând staționată la granița ucraineană cu Polonia. Reziliența Ucrainei i-a oferit lui Olaf Scholz mai mult spațiu de manevră pe frontul ”Zeitenwende”.
Dar, în chestiunea trimiterii de vehicule blindate și tancuri de luptă pentru Ucraina, Olaf Scholz a refuzat să o facă timp de 10 luni, temându-se de „escaladarea conflictului”.
SPD, o colecție de foști politicieni anti-americani
Principala forță care l-a reținut pe Olaf Scholz a fost propriul partid, Partidul Social Democrat.
Până la succesul surprinzător al lui Olaf Scholz în câștigarea cursei pentru a-i succeda Angelei Merkel, în 2021, SPD părea a fi o forță politică uzată, lipsită de o direcție clară și afectată de lupte interne.
Victoria partidului, care probabil a avut mai mult de-a face cu slăbiciunea oponenților săi decât cu propria sa atractivitate, a adus la masa deciziilor o echipă pestriță de oameni de stânga, anti-americani, de școală veche.
Printre aceștia, Rolf Mützenich, lider al grupului parlamentar SPD, al cărui scop politic principal până la invazia rusă a Ucrainei a fost să scape Germania de focoasele nucleare americane.
Cariera politică a lui Olaf Scholz a început pe străzile Germaniei de Vest în anii 1980, unde a condus proteste împotriva planurilor SUA de a staționa rachete nucleare cu rază medie în Europa și visa să scoată Germania din NATO.
Asta ar putea explica poziția sa în relația cu SUA, el insistând recent ca administrația americană să trimită tancuri de luptă M-1 Abrams în Ucraina înainte ca Germania să accepte să-și trimită propriile tancuri Leopard, sau chiar să le permită altora să facă acest lucru. Președintele Joe Biden a cedat solicitării în cele din urmă pentru a pune în mișcare tancurile germane.
Olaf Scholz, un alt cancelar care conduce cu ochii pe sondaje
Acasă, cancelarul a spus poporului german că a obținut ”o victorie politică” în fața americanilor și că poziția sa de negociere cu Casa Albă în chestiunea tancurilor contribuie la asigurarea angajamentului continuu al SUA și NATO în Ucraina.
O pretenție absurdă dacă privim cât de mult s-au angajat deja Washington și Berlin să ajute Kiev: 73 miliarde euro față de 6 miliarde euro.
Dar Olaf Scholz știa că germanii – care tind să creadă ce este mai rău despre America – o să-l creadă.
Și l-au crezut: un studiu publicat la începutul acestei luni de Allensbach, un institut de sondaje respectat, a constatat că doar 46% dintre germani consideră că SUA este un aliat de încredere.
Și în weekendul trecut, mii de demonstranți anti-război (estimările variază de la 13.000 la 50.000) au ieșit pe străzile din centrul Berlinului pentru a protesta față de război și pentru a cere oprirea înarmării Ucrainei. Forțele de stânga din spatele demonstrației de sâmbătă susțin că SUA au două obiective în legătură cu Ucraina: să vândă arme și să distrugă Rusia.
La fel ca Angela Merkel înaintea lui, Olaf Scholz este un politician care preferă să fie condus de sondaje. Când sondajele au arătat că germanii erau sceptici în ceea ce privește trimiterea de arme grele în Ucraina, de exemplu, el a oprit discuțiile pe această temă în loc să argumenteze public de ce un astfel de sprijin este și în interesul Germaniei.
A cedat doar după ce presiunea externă asupra sa, în special din SUA, a devenit atât de mare încât nu a avut de ales.
Washingtonul constată că Zeitenwende este un miraj
Cheltuielile germane pentru apărare în acest an sunt de așteptat să fie de aproximativ 50 de miliarde de euro, scăzând încă o dată cu mult sub ținta NATO de 2% din PIB. Ca întotdeauna, Olaf Scholz și alți politicieni germani promit că vor atinge ținta în curând.
Contrastul nu cu SUA, ci cu Polonia vecină, unde se estimează că cheltuielile vor crește la 3% din PIB în acest an, nu ar putea fi mai mare. Acesta este și unul dintre motivele pentru care SUA s-au apropiat de Polonia ca niciodată.
Administrația de centru-stânga a lui Biden și guvernul național conservator al Poloniei nu sunt aliați naturali, dar ei sunt uniți de un inamic comun.
Președintele Biden a vizitat Polonia de două ori în mai puțin de un an. Singura vizită a președintelui SUA în Germania a fost efect al faptului că țara a găzduit summit-ul G7 vara trecută. Olaf Scholz urmează să se întâlnească vineri cu Biden la Casa Albă pentru ceea ce un oficial american a descris ca fiind o „vizită de lucru”.
Nu este clar ce promisiuni, dacă există, va face Olaf Scholz de data aceasta.
***
