Politicienii europeni de extremă-dreapta se instalează în Italia, după ce au obținut rezultate istorice în Franța și Suedia.
Dacă credeți că există un nou val de radicalism de dreapta care mătură Europa greșiți. Se întâmplă altceva…
Ascensiunea a început acum 8 ani, nu anul acesta
Sondajele Politico sugerează că partidele europene de extremă dreaptă, în medie, nu și-au sporit sprijinul cu nici măcar un punct procentual între începutul invaziei Rusiei în Ucraina, din februarie și astăzi.
Politico a analizat creșterea mediană și medie a tuturor partidelor din grupurile de dreapta din Parlamentul European- Identitate și Democrație, Conservatorii și Reformiștii Europeni sau partide neafiliate dar cu poziții politice de extremă dreapta.
În ansamblu, rezultatele indică faptul că, dacă a avut loc o creștere a sprijinului pentru partidele de extremă dreapta, aceasta s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani:
- Prima creștere a Democraților suedezi a avut loc după alegerile din 2014, când partidul a urcat de la aproximativ 10 la sută la 20 la sută, aceeași cotă de o cincime din votul pe care l-au primitși la alegerile din acest an.
- Alternativa de extremă dreapta din Germania, AfD, a crescut rapid în 2015 și 2016, ajungând la 14%.
- În Italia, Liga de Nord a depășit Forza Italia pentru prima dată la începutul lui 2015 și a atins un vârf în 2019 (37%), înainte de a începe o tendință descendentă care se încheie cu 9% la alegerile de luna trecută. La alegerile din Italia, votanții au migrat în cea mai mare parte în taberele de dreapta rivale.
Extrema-dreapta a făcut tranziția de la marginile politicii în mainstream, nu doar influențând centrul politic, ci și intrând în ecuația puterii.
Cooperarea cu extrema dreaptă, un tabu desființat
„Există o normalizare a partidelor de extremă dreapta ca parte integrantă a peisajului politic”, explică Cathrine Thorleifsson, care cercetează extremismul la Universitatea din Oslo. „Au fost acceptați de electorat și, de asemenea, de alte partide convenționale”.
Cooperarea dintre centrul-dreapta și extrema-dreapta nu mai este un tabu. „Apariția partidelor de extremă dreaptă este doar o parte a poveștii. Facilitarea și integrarea partidelor de extremă dreaptă, precum și adoptarea cadrelor și a pozițiilor de extremă dreapta de către alte partide este cel puțin la fel de importantă”, a scris pe Twitter Cas Mudde, politolog olandez.
Tom Van Grieken, politician belgian de dreapta, explică ascensiunea extremei drepte. „În toată Europa, vedem partide conservatoare care se gândesc să rupă cordonul sanitar. S-au săturat de atâtea compromisuri încheiate cu omologii lor ideologici, partidele de la capătul stâng al spectrului”.
Extrema dreaptă preia responsabilitatea guvernării
Giorgia Meloni este un exemplu clar. În timp ce partidul s-a născut din grupuri fondate de foști fasciști, ea va conduce acum Italia, a treia economie a UE ca mărime.
În Suedia, partidul de centru-dreapta a început discuții de coaliție pentru un guvern minoritar care ar trebui să se bazeze pe sprijinul cel mai probabil al Democraților suedezi de extremă dreapta.
Partidele de extremă dreaptă au intrat și în guvernele din Austria, Finlanda, Estonia. Alte țări sunt candidate să experimenteze guvernări de dreapta, cel mai probabil candidat fiind Spania.
Spania se îndreaptă spre urne anul viitor, iar premierul socialist Pedro Sánchez poate avea o misiune foarte dificilă să câștige.
Partidul Popular (conservator) este cu cinci – șapte puncte înaintea socialiștilor spanioli în toate sondajele publicate, dar este puțin probabil să strângă suficiente voturi pentru a-și asigura o majoritate la guvernare.
Aceasta înseamnă că ar putea fi nevoie să ajungă la un acord cu partidul de extremă dreaptă Vox, al cărui lider, Santiago Abascal, este un aliat al Giorgiei Meloni.
Partidul Popular a refuzat anterior să guverneze cu Vox, dar, primăvara trecută, liderul său nou ales, Alberto Núnez-Feijóo, a dat verde unui acord de coaliție cu Vox, grup ultranaționalist din regiunea Castilla y León.
Extrema dreaptă și-a schimbat și imaginea și discursul
Acest lucru – ascensiunea extremei drepte – nu s-a întâmplat peste noapte. Iar extrema dreapta a muncit din greu pentru a se distanța de imaginea clasică neo-nazistă.
„În unele dintre știrile despre Democrații suedezi, ați crede că vor deporta oameni de îndată ce vor fi la putere. Să fim serioși, aceste partide s-au schimbat”, afirmă un oficial al UE cu afilieri de dreapta.
Extrema-dreapta a investit masiv în „ajustarea imaginii și a încercat să abordeze cu atenție unele probleme, în timp ce s-a ocupat fără rușine de altele”, spune Nina Wiesehomeier, politolog la Universitatea IE din Madrid. „Acest lucru este deosebit de evident în Italia în acest moment, cu Meloni încercând să curețe partidul de elemente mai radicale.”
În regiunea de nord a Belgiei, Flandra, partidul Vlaams Belang (Interesul flamand) respinge în mod explicit eticheta de „extremă dreaptă”.
La fel cu omologii săi din Italia, Suedia și Franța, Tom van Grieken, președintele partidului, a denunțat pozițiile extremiste ale părinților fondatori ai grupului său și și-a moderat mesajul politic pentru a face votul pentru extrema dreaptă acceptabil social.
Căutând cu predilecție să dizloce alegători centriști, extrema-dreapta pune accent și pe nemulțumirea anti-establishement. „Există o linie de falie clară între adepții globalizării și naționaliști. Acest lucru este mai presus de preocupările legate de migrația în masă, indiferent dacă trăiești în Malmö, Roma sau alt oraș european”, afirmă Tom van Grieken.
Furtuna perfecta umflă pânzele extremismului
Acum este momentul potrivit pentru a valorifica această transformare. În timp ce Europa se luptă cu o inflație record, iar europenii se tem de facturile exorbitante la încălzire, guvernele avertizează asupra implicațiilor politice ale unei „ierni a vrajbei noastre”.
„Este un drenaj masiv al prosperității europene”, a declarat recent premierul belgian Alexander De Croo. „În situația actuală, este greu să crezi în progres, este foarte greu să faci progrese. Deci, există mult pesimism.”
Războiul din Ucraina este cel mai recent eveniment dintr-o succesiune de crize: în finanțele globale, migrație și pandemie. Experții susțin că aceasta este cheia pentru înțelegerea sprijinului în creștere pentru extrema dreaptă.
„Astfel de crize existențiale au un efect destabilizator și duc la frică”, a spus Carl Devos, profesor de științe politice la Universitatea Ghent. „Frica este terenul propice pentru extrema dreapta. Oamenii tind să traducă această frică și indignare în comportament de vot radical.”
O altă școală de gândire atribuie însă ascensiunea extremei drepte pe seama suficienței și ineficienței partidelor clasice, tradiționale, și a erorilor comise de acestea în gestionarea șirului de crize.
***
