Cea mai complexă prerogativă a președintelui României este, în contextul sfârșitului de an 2014, politica externă și de securitate.
Fără surprize – dar și fără idei: așa s-ar caracteriza mesajul candidaților la președinție privind prerogativa constituțională a realizării politicii externe. Poate ceva neclaritate în privința succesiunii pașilor concreți, în contextul noului război rece.
Tocmai de aceea, cursdeguvernare.ro încearcă să schițeze, cu ajutorul experţilor în strategie și politică internațională, desenul provocărilor pentru viitorul președinte, în trei unghiuri :
Poziționarea și mesajele față de Occident (1), De ce Rusia nu are ce discuta cu România (2) și Oportunități versus drumuri închise (3).
Cititorul să suprapună pe acest desen profilurile candidaților la președinție. (REDACȚIA)
***
Caracterul indiscutabil al relațiilor Euro-Atlantice și momentul unor decizii fundamentale
România este membru UE şi NATO, ceea ce înseamnă că orientarea sa euro-atlantică nu se va schimba şi nu are cum să se schimbe, spun experţii consultaţi de cursddeguvernare.ro.
Această relaţie cu partenerii occidentali este descrisă de Florin Diaconu, profesor la Institutul Diplomatic Român şi la facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti ca „o relaţie de natură contractuală, imposibil de schimbat.”
„Relaţiile cu UE şi NATO sunt decise, nu contează cine va fi preşedintele. Este o rigoare instituţională care lasă o mică marjă de manevră”, consideră Florin Diaconu.
„Apartenenţa la UE si NATO este ancora de stabilitate a României. Parcursul integrării euro-atlantice a fost posibil datorită unui consens politic care există şi astăzi”, spune, la rândul său, analistul de politică externă, profesorul Radu Carp.
Profesorul Dan Dungaciu pune această orientare în contextul ultimelor două decenii şi jumătate: „Din ’90 încoace, vedem că în regiunea noastră, România este singurul actor care şi-a menţinut o dimensiune strategică.
State precum Cehia, Ungaria, Bulgaria – deşi aşteptările de la ea erau oricum foarte mici – cu un profil european sau atlantic conturat, nu mai sunt Noua Europă. Partea bună este că România, alături de Polonia, nu şi-a schimbat orientarea geostrategică.”
Iar pe fondul aceste realităţi apare discuţia despre cum va arăta România după alegeri. „Instituţiile din România au căpătat o anumită consistenţă geostrategică, prin urmare, schimbarea unui personaj nu le poate mişca radical.
Nu este nevoie de o persoană care să menţină această orientare euro-atlantică, instituţiile fac asta„, a mai spus Dan Dungaciu.
Pe de altă parte, România va trebui să participe concret la luarea unor decizii fundamentale ale alianţelor din care face parte, crede fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu.
Suntem „o ţară din linia întâi, la primul nivel de confruntare cu Federaţia Rusă şi, implicit, la primul nivel de interes în legătură cu răspunsurile de securitate pe care trebuie să le dea”.
Cristian Diaconescu consideră că România trebuie să aibă două tipuri de atitudine după alegeri :
- Categoric, fără nicio nuanţă, fără nicio rezervă o atitudine consecventă alături de partenerii euroatlantici. Chiar dacă conducerea ţării ar fi tentată să îşi asume şi decizii colaterale, şi simpatii faţă de alte zone, în acest moment consecvenţa în alăturarea de spaţiul european şi euroatlantic este fundamentală.
- În al doilea rând, o politică internă coerentă care să asigure stabilitatea României, pentru o imagine de predictibilitate: ceea ce se decide la Bucureşti, pe zonele de siguranţă, să plece de la acţiuni clare, de la principiile parteneriatelor, fiind orientată spre zona de cooperare, mai ales în NATO şi UE, dar şi în parteneriatele strategice.
„Dă-mi o politică internă bună şi îţi dau o politică externă de calitate”: numirea premierului – un semnal
„Dă-mi o politică internă bună şi îţi dau o politică externă de calitate”, se spune în relaţiile internaţionale, iar experţii consultaţi de cursdeguvernare.ro vorbesc despre importanţa ca semnal a situaţiei interne şi a comportamentelor interne pentru partenerii externi. Dar şi despre claritatea mesajului acestora.
(Citiți și: ”Joe Biden la București: Trei mesaje ale SUA prentru granița Occidentului. Cu accente diferite pentru palatele Victoria și Cotroceni”)
„Deficitul de politică internă aduce un deficit de predictibilitate, ceea ce este foate grav în relaţiile de securitate. În condiţiile în care în România există elemente de incertitudine politică gravă, din exterior se poate trage concluzia că aceste vulnerabilităţi pot conduce spre atitudini greu de preconizat într-un anumit moment”, explică fostul ministru Cristian Diaconescu.
În plus, afirmă acesta, „perpetuarea la infinit a percepţiei că între politic şi corupţie există o legătură intrinsecă, oricât ar părea de paradoxal, creează o problemă de decizie în celelalte state partenere”.
Spre deosebire de fostul şef al diplomatiei, Dan Dungaciu vorbeşte despre semnalele care se dau şi prin numirile interne în funcţie.
Acesta vede în persoana premierului un semnal esenţial. „Nu doar preşedintele, ci şi premierul va fi important, el este miza principală, sunt personaje care pot oferi stabilitate, dar care să dea şi garanţii partenerilor americani nu numai că România îşi menţine poziţia, dar că va trece la o construcţie mult mai consistentă„.
Profesorul Dungaciu nu crede că este întâmplătoare declaraţia lui Victor Ponta potrivit căreia, viitorul premier nu va fi din PSD. „A fost un semnal foarte clar dat celor care se preocupă de poziţia strategică a României şi de cum va arăta pateneriatul strategic„, spune Dan Dungaciu. „Poate vor trebui garanţii în plus, nu poţi vorbi în metafore când eşti în linia întâi”.
Lupta anticorupție – parte a parteneriatului strategic cu SUA. ”Deficit de percepție” pentru actualul premier
Profesorul Radu Carp „Parteneriatele existente ar trebui evaluate după existenţa sau nu a unei triple dimensiuni: politică, economică şi de securitate. Numai cele care îndeplinesc simultan cele trei condiţii pot fi denumite strategice. Din păcate, nu există un mecanism clar de evaluare a acestor parteneriate, pentru a vedea ce s-a făcut bine, ce nu funcţioneaza sau ce ar putea fi îmbunătăţit”.
Dan Dungaciu remarcă un aspect al parteneriatului strategic cu SUA: „Când Biden a venit în România, a dat pro-americanismului nostru un conţinut care se leagă de lupta anticorupţie. (…) Şi asta înseamnă că a mutat conţinutul relaţiei transatlantice de la chestiunile strategice la funcţionarea instituţiilor din România„.
Este o opinie împărtăşită de Cristian Diaconescu. Fostul consilier al preşedintelui României spune că „rezultatele luptei anticorupţie există, dar persistă tema că ele nu sunt ireversibile„.
„Şi le creează o senzaţie de saturaţie partenerilor. Nu ni se va comunica direct şi nepoliticos, dar inclusiv reacţiile vicepreşedintelui Biden sunt legate de această exasperare că, minimal sau la nivel tolerabil, nu există o certitudine în legătură cu capacitatea instituţiilor de a reacţiona la un anumit nivel înalt de infracţionalitate.
Pe de altă parte, există preocuparea că resursele normale ale satului român sunt drenate pe culoare informale, care iar asta duce la îmbogăţirea unor reţele, care îşi vor promova la un moment dat vectori politici care să le servească interesele”, afirmă fostul consilier prezidenţial.
Faptul că în dialogul bilateral se vorbeşte mereu despre lupta anticorupţie, semnalele date de oficialii occidentali şi în special cei americani, totul este „un avertisment în legătură cu faptul că referenţialul Ucraina trebuie avut în vedere în ceea ce ne priveşte„. Şi nu ar trebui să existe riscul ca partenerii să creadă, la un moment dat, „că nu se doreşte rezolvarea” problemei corupţiei, spune Cristian Diaconescu.
„Dacă Victor Ponta ajunge preşedinte, indiferent de ce crede sau nu, se încarcă cu această percepţie de grăbire a reversibilităţii actului de justiţie. Că îi este sau nu imputabilă, e greu să discuţi, dar cu atât mai mare va fi atenţia dacă ajunge preşedinte. (…)
Victor Ponta pleacă cu un deficit de percepţie mare. Atenţia partenerilor pentru atitudinea faţă de justiţie va fi şi mai mare şi va fi extrem de important ce categorie de semnale dă astăzi. Pentru că aceste semnale date de el sau cei din jurul lui astăzi vor fi cuantificate în detaliu, în condiţiile în care va fi preşedinte”, este analiza fostului şef al diplomaţiei române.
Absenţa unui ambasador american la Bucureşti: între selecția greoaie și semnalul Wshingtonului către București
O serie de opinii, experte sau dilentante, se vehiculează în spaţiul public referitor la faptul că SUA Nu sunt reprezentate, de aproape doi ani, la nivel de ambasador în România.
Toţi experţii consultaţi de cursdeguvernare.ro anticipează o nominalizare după alegerile din România.
„Absenţa unui ambasador al SUA la Bucureşti nu trebuie în niciun caz interpretată drept o scădere a interesului SUA pentru România.
Dimpotrivă, în ultimii ani nivelul contactelor bilaterale a crescut, înalţi oficiali americani au venit în România, delegaţii guvernamentale româneşti au efectuat vizite în SUA. Statele Unite au avut constant poziţii prompte în legatură cu agenda politică internă”, spune Radu Carp.
Este o chestiune de birocraţie internă, cred profesorul Florin Diaconu şi fostul ministru de externe Diaconescu.
„Procedura de nominalizare a ambasadorilor în SUA este extrem de cronofagă, unii au aşteptat peste 440 de zile numirea în post. Nu este situaţia cea mai fericită, dar nu suntem singurii”, spune profesorul Diaconu.
„Washigtonul aşteaptă să se termine alegerile, să vadă cine va ocupa funcţia de la Palatul Cotroceni, pentru a trimite un ambasador mai compatibil cu modul nostru de gândire„, a adăugat el.
Dan Dungaciu citeşte însă în altă cheie această situaţie. „Nu poţi avea atâtea dileme să nu găseşti persoana potrivită. Prin persona însărcinatului cu afaceri, schimbat, Washingtonul dă semnalul că interesul pentru est este foarte mare. La nivel tehnic, este importantă numirea însărcinatului cu afaceri şi arată că România este importantă pe relaţia cu estul, cu expertiza ei pe est”, spune analistul.
Însă la nivel politic, acesta crede că situaţia este mai gravă : „Aş interpreta gestul americanilor ca pe un mesaj politic transmis celor care conduc România acum. Şi m-aş uita la ce distanţă după alegerea noului preşedinte va fi numit ambasadorul.
Dacă el va fi trimis imediat, în termen rezonabil, după ce noul preşedinte va fi ales, atunci pentru mine e clar că a fost un semnal politic pentru cei care au condus România, indiferent cât de pradoxal ar suna asta”, explică Dan Dungaciu.
Iar nemulţumirea Washingtonului, căci semnalul se traduce ca o insatisfacţie faţă de situaţia din România, analistul o leagă de lupta anticorupţie. Mai ales după declaraţiile vicepreşedinelui Biden şi alte altor oficiali americani. „Probabil că acolo au fost nişte carenţe sau aşteptări care nu au fost satisfăcute sau neîndeplinite de partea română„, afirmă profesorul Dungaciu.
Citiţi mâine despre relaţia României cu Federaţia Rusă: cum stau lucrurile și cum ar trebui să decurgă, în actualul context regional
