Cu cât nivelul de finanțare publică pe elev este mai mare, cu atât mai redus este decalajul dintre elevii buni și cei slabi, arată un raport Euridice, prezentat de Comisia Europeană.
Aceasta înseamnă că există o asociere negativă între finanțare și gradul de segregare academică și decalajele din punct de vedere al performanței elevilor.
România este țara din UE cu cea mai redusă finanțare și cu cel mai mare decalaj în performanțele elevilor, în învățământul primar, arată analiza:
Rezultatele la testele PISA
În Europa, ponderea elevilor cu rezultate slabe la Citire a fost între 11 și 55%, iar la Matematică – între 10 și 61%.
În afară de Macedonia de Nord, doar Bulgaria, România, Albania, Bosnia și Herțegovia și Muntenegru au peste 40% din elevi analfabeți funcțional la ambele materii, iar în Croația peste 40% din elevi au rezultate foarte slabe doar la Citire.
Peste 40% dintre elevii români de peste 15 ani, Conform rezultatelor PISA 2018, au rezultate slabe la citire și matematică. Un procentaj de peste 40% au îregistrat și Bulgaria, Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Macedonia de Nord. Elevii de 15 ani din Cipru stau la fel de prost la capitolul citire.
Finanțarea publică
Conform celor mai recente date Eurostat, în 2016, media cheltuielilor guvernelor europene pe elev se situa, exprimat în standardul puterii de cumpărare(PPS), la 5.962 PPS.
Luxemburg, Austria și Elveția alocau peste 10.000 PPS pe elev, în timp ce Bulgaria, Ungaria, România și Turcia cheltuiau sub 4.000 de PPS, cu România singura țară în care finanțarea a fost sub 2.000 PPS.
Majoritatea țărilor – Cehia, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Italia, Letonia, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Marea Britanie, bugetau între 4.000 și 8.000 PPS per elev.
Nivelurile de segregare academică și socială sunt relativ crescute în Cehia, Germania, Austria, România, Slovenia și Turcia.
Fonduri publice semnificative nu garantează automat rezultate bune și efectele nu cresc proporțional cu alocările, atrage atenția analiza.
Cheltuieli mari ale familiilor cu educația copiilor indică echitate redusă în educație
Cheltuielile gospodăriilor pentru educația copiilor echivalează, în medie, cu 5,25% din cheltuielile publice pentru educație, proporție ce reflectă faptul că educația școlară este finanțată din fonduri publice în Europa.
Un procent ridicat al cheltuielilor gospodăriilor cu educația copiilor indică un nivel crescut de inechitate în educație.
Există variații considerabile între țări, dar în marea majoritate a statelor UE părinții cheltuiesc sub 10% din cât alocă statul, iar în trei țări – Norvegia, Finlanda și România – aceste sume sunt neglijabile și se plasează sub 1%.
Explicații pentru cele mai scăzute chletuieli private
Sistemele din Finlanda și Norvegia au unele dintre cele mai bune sisteme de educație, la nivel global, și statul asigură tot ceea ce este necesar unui copil la școală, astfel încât sunt puține școli private, iar familiile nu trebuie să cheltuiască suplimentar cu meditații sau materiale didactice pentru ca elevii să ajungă la performanță.
(Citiți și: „China vs Finlanda: sisteme educaționale total diferite, performanțe școlare similare. Cum procedează, de fapt, fiecare”)
În România, singura explicație posibilă pentru banii puțini alocați de familii este sărăcia, care îi împiedică pe unii elevi din familii defavorizate chiar să meargă la școală (pentru că nu au încălțăminte sau îmbrăcăminte de iarnă).
Situația de la cealaltă extremă: Turcia, cea mai mare pondere a cheltuielilor familiei
În șase sisteme de învățământ, finanțarea privată joacă un rol mare și este echivalentă cu peste 10% din cheltuielile publice: Cipru, Malta, Portugalia, Regatul Unit, Spania și Turcia.
Turcia se remarcă întrucât are cea mai mare pondere, de departe (19%), iar explicația nu provine dintr-un procent mare de copii înrolați în învățământul privat, așa cum se întâmplă în Marea Britanie, de exemplu.
Explicația pentru cazul Turciei urmează a fi identificată.
