Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu și lung a urcat anul trecut la 33%, față de 28,8% în 2011. Acest indicator exprimă raportul dintre serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung (DETML) şi exportul de bunuri şi servicii. Ori, sumele achitate pentru 2012 în contul DETML au crescut cu circa o cincime, în timp ce exporturile au bătut pasul pe loc (-0,5%).
Ce-i drept, deficitul contului curent al balanței de plăți s-a redus cu circa 15% și a revenit spre reperul de 5 miliarde euro din 2009. Asta pe fondul unui deficit ușor mai mic ( cu 0,1 miliarde euro) pe segmentul de comerț exterior cu bunuri, îmbunătățirea notabilă pe zona schimburilor de servicii (excedent de 0,24 miliarde euro dar +70% comparativ cu 2011), strângerea soldului negativ pe venituri cu 0,54 miliarde euro și stagnarea pe partea de transferuri curente.
Balanța de plăți și serviciul datoriei externe pe termen mediu și lung, 2009 – 2012:
Datele publicate de BNR atestă necesitatea de a majora exporturile în perioada următoare pentru a putea susține plățile ce trebuie efectuate în contul datoriilor externe contractate. După răgazul obținut prin încheierea acordului din 2009 cu FMI/UE/BM, intrăm într-o perioadă cu plăți consistente către FMI, pe fondul unui trend crescător, atât al obligațiilor achitate pentru datoria externă pe termen scurt, cât și pentru acoperirea retragerilor de bani destul de consistente făcute de nerezidenți în condițiile crizei.
În ce privește FMI, anul 2013 va fi maximul de plată în rambursarea banilor luați acum patru ani, cu aproximativ 5,2 miliarde euro. Dintre aceștia, 3,9 miliarde euro vor proveni din rezerva BNR, cifrată la 31,2 miliarde euro la finele anului trecut și, în princpiu, nu prezintă o problemă deosebită. Mai ales că România a reușit să reducă pe parcursul anului 2012 soldul datoriei externe pe termen scurt.
Serviciul datoriei externe pe câteva componente:
Ministerul Finanțelor va trebui, însă, să pună deoparte pentru FMI cam un miliard de euro, în condițiile destul de vitrege ale unor alocări de austeritate. Ceea ce justifică și reținerea FMI în a aloca bani pentru consum, suma de plată de acum fiind consecința directă a excepției de la regulă făcută la finele lui 2009 (pentru a asigura plata pensiilor majorate pe noiembrie și decembrie). Alte 0,3 miliarde euro sunt dobânzi.
Chiar și în condițiile unor rezultate mai bune aducătoare de valută în schimburile externe, tot va trebui să limităm și să, eventual, să inversăm creșterea plăților în contul datoriei externe pe termen scurt (revenite în 2012 chiar peste nivelul din 2009, după un intermezzo plasat cam cu 25% mai jos în anii 2010 – 2011).
După cum, prezumata stabilitate după alegeri și refacerea încrederii din partea străinătății ar trebui să conducă la reluarea trendului ascendent al depozitelor făcute de nerezidenți și scăderea plăților din conturile deținute în România. Se poate observa cum acestea din urmă s-au dublat în 2012, după ce fuseseră menținute semnificativ mai jos în 2010 – 2011 față de anul 2009.
Soldul datoriei pe câteva componente:
Gradul de acoperire a rezervei valutare în luni de importuri ( rezerva oficială a BNR în valută și aur raportată la importul mediu lunar de bunuri și servicii) a fost ridicat deliberat prin acordul cu FMI de la 5,6 luni în 2008 la nivelul de 8,5-8,6 luni în 2009 – 2010, dar a pierdut teren la 7,5 luni în 2011, apoi 7,2 luni la finele lui 2012.
Deocamdată confortabil față de nivelul teoretic recomandat de 6 luni, dar să nu uităm că urmează să restituim niște sume importante de la numărătorul acestui indicator. Atenție, la numărătorul raportului sunt importuri, ceea ce presupune că ar trebui să creștem exporturile pentru a încasa valută dar de preferat ar fi să nu creștem semnificativ importurile, pentru a nu afecta prea mult gradul de acoperire.
Una peste alta, vom avea mult de lucru ( cât se poate de la propriu ) pentru a menține echilibrul cursului de schimb la o valoarea medie apropiată de cea de 4,50 lei pentru un euro, folosită la fundamentarea bugetului pe acest an. Chiar și o reușită în plafonarea datoriei externe totale sub pragul psihologic de 100 miliarde euro nu va fi suficientă, dacă nu va exista susținere din partea economiei reale și livrări consistente de mărfuri vandabile către partenerii externi.
Apelul la măsuri de politică monetară sau aparițiile discrete pentru temperarea exceselor pe piața valutară nu vor fi suficiente, fără o mobilizare în sensul creșterii eficienței și productivității. Fie și cu o așteptare amânată a transpunerii rezultatelor în puterea de cumpărare a salariilor și pensiilor. Am câștigat timp pentru a ne redresa în 2010 și 2011, ne-am stabilizat pe final de 2012, dar există un risc încă real de derapaj, dacă nu concretizăm premisele greu obținute ale reluării creșterii economice.
