Plata fără numerar versus plățile cash. Costurile și riscurile aferente

Guvernul vrea să interzică plata în numerar pentru cumpărările de terenuri, case şi maşini, indiferent de valoarea acestora, atât cumpărătorul, cât şi vânzătorul riscând o amendă de 20% din valoarea tranzacţiei, potrivit unui proiect de ordonanţă obţinut de Mediafax. Măsura ar fi una foarte bună, dacă ar fi susținută de câteva alte măsuri adiacente în sistemul bancar.

De principiu, cine efectuează tranzacții de valori mari și nu are nimic de ascuns, nu ar avea nici un motiv să utilizeze bani gheață din două motive principale. În primul rând, există riscul de a fi jefuit înainte a de plăti sau de a fi păcălit de către vânzător. În al doilea rând, timpul necesar pentru derularea tranzacției și inconvenientele legate de numărarea și verificarea autenticității banilor nu recomandă acest procedeu, altminteri încă larg răspândit.

Prin urmare, singurele argumente logic valabile pentru plata cu numerar ar fi originea discutabilă a banilor, confidențialitatea în privința sumei reale de tranzacție (chiar și existența ei) și ascunderea ulterioară a veniturilor obținute față de o altă persoană sau de Fisc. Din păcate, din obișnuință și cultură bancară scăzută, foarte mulți cetățeni utilizează încă plata cu numerar și în cazul sumelor mari de bani.

Sancțiunea propusă de guvern atât pentru cumpărător cât și pentru vânzător, aceea de a achita o amendă de 20% din valoarea tranzacției nu este, însă, completată și de măsuri pozitive, care să stimuleze circulația mai sigură și transparentă a banilor prin conturi bancare. În primul rând, majoritatea băncilor au ajuns să practice, complet nejustificat, comisioane de încasare pentru sumele intrate în conturile clienților.

În mod normal, costul și interesul de a păstra suma în cauză ar trebui să revină doar băncii din care pleacă banii, nu și băncii care încasează banii. Aceasta din urmă ar trebui, mai degrabă, să fie interesată în a plăti ea un comison pentru sumele intrate și nu de a taxa banii care i se pun la dispoziție. Culmea este că unele bănci percep comison inclusiv pentru transferuri interne, dintr-un cont în altul, ceea ce ridicol dar posibil.

Se poate ajunge astfel, destul de frecvent, la situația în care suma plătită băncii din care pleacă banii plus comisionul ( la care s-a lucrat să fie cât mai mic, mergând până la doar 0,51 lei în prezent) al instutuției intermediare Transfond, să fie mai mică decât suma achitată drept comision băncii în care intră banii.

Surprinzător este că unele dintre băncile (foarte mari) din România care cer bani la încasare oferă bonusuri din sumele proprii utilizate de alții dacă aceiași clienți le cheltuie banii cu carduri de credit și îi rambursează la timp. Explicația este una fără legătură cu costurile ci legată de interes și de nivelul de educare al publicului.

Revenind la procedura de plată a unei case, a unui teren sau a unui autoturism, reamintim celor potențial interesați că există și procedura numită ”escrow account”. Prin această procedură, banii sunt puși într-un cont bancar la dispoziția celui care vinde pentru o perioadă limitată de timp ( în interiorul căreia are siguranța că are un un cumpărător).

Vânzătorul va avea acces la bani imediat ce va face dovada realizării în bune condiții a tranzacției iar verificarea legalității actelor necesare se face chiar de către bancă, contra unui comision modic, de ordinul a 0,2% – 0,3% din valoarea de schimb. Ceea ce elimină varianta păcălirii unor persoane mai puțin avizate și mai puțin atente la clauzele unor contracte de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, înainte de a veni cu propuneri aparent constrângătoare, Guvernul ar trebui să deruleze o campanie de educare a populației pentru a prezenta și avantajele plăților fără numerar. La care să cupleze și sistemul bancar, ce preferă să lucreze discret. Avantaje evidente nu în orice situație și nu pentru orice mărunțiș, ci pentru a fi în siguranță în cazul plăților cu bani mulți și riscuri aferente.