Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat miercuri în plenul Parlamentului European propunerea de buget multianual UE, 1,1 trilioane euro pentru perioada 2021-2027, și cea a Planului de relansare economică, în valoare de 750 miliarde euro.
În ceea ce privește Fondul de relansare, Ursula von der Leyen combină practic propunerile anterioare făcute de Germania și Franța, pe de-o parte, și de Austria, Danemarca, Țările de Jos și Suedia, pe de altă parte: fondul de 750 miliarde euro va fi împărțit- 500 miliarde granturi și 250 miliarde credite.
Potrivit grilei Comisiei, România ar beneficia de 33 miliarde euro: 19, 6 miliarde euro sub formă de granturi și 13,4 miliarde euro credite.
Banii vor fi disponibili începând cu 1 inuarie 2021, dacă în acest termen va exista aprobarea Parlamentului, a Consiliului și ratificarea în cele 27 parlamente naționale.
Important: toate finanțările se vor face pe bază de proiecte.
(Citiți și: ””La bal, sau la spital?” – Nu mai există cale de mijloc. CRONICILE Curs de guvernare nr. 94 – Sumarul”)
”Sunt investițiile noastre în viitorul UE”, a spus Ursula von der Leyen în fața Parlamentului, care a precizat că granturile vor fi alocate potrivit unor criterii stabilite de Comisie, care va ține cont de gradul în care au fost afectate statele membre de criza coronavirus.
”Cheia” de repartiție a banilor din Fondul de relansare, în tabelul de mai jos:
În ceea ce privește bugetul UE, valoarea avansată de Ursula von der Leyen miercuri este mai mică decât decât cea avansată de Comisie în mai 2018 (1,135 trilioane euro, sau 1,11 VNB), dar mai mare decât compromisul propus de Charles Michel la începutul anului și refuzat de Consiliu (1,09 trilioane euro sau 1,07 VNB).
Detaliile de structură ale bugetului multianual urmează să fie anunțate.
Cum se finanțează fondul de recuperare
Comisia Europeană urmează să anunțe detalii, dar Ursula von der Leyen a anunțat în Parlament că va propune un ansamblu de taxe noi sau ”reambalate” prin care să își sporească veniturile proprii.
Între aceste taxe, un impozit pe marile afaceri (varianta de lucru este o taxă de 0,1% care să fie impusă companiilor cu cifră de afaceri globală mai mare de 750 de milioane euro), o taxă digitală, o taxă pe emisii de carbon (extinsă la domeniile aviație și transport maritim), o taxă pe plastic nereciclat (deja acceptată unanim în UE 27), și dublarea plafonului taxelor vamale încasate de UE.
Suplimentar, Comisia, având perspectiva unui rating foarte solid oferit de creșterea veniturilor proprii, va apela la împrumuturi din piața financiară internațională pentru a acoperi necesarul de finanțare al fondului.
Influența pe programe europene: program nou pe Sănătate
Comisia va lansa un nou program de Sănătate în cadrul bugetului multianual, urmând să investească bani în sistemele naționale de sănătate pentru creșterea rezistenței acestora în fața crizelor sanitare și pentru colaborare transfrontalieră.
Finanțarea acestui nou program, de fapt o redefinire a proiectului rescEU lansat în timpul pandemiei, se va face inclusiv cu fonduri din Fondul de relansare.
Influența pe programe europene: creșteri pentru dezvoltare rurală
Comisia va propune o creștere a bugetului de dezvoltare rurală în exercițiul 2021-2027 față de propunerea lansată în februarie 2020 de președintele Consiliului, Charles Michel. Alocările financiare pentru acest program, componentă a Politicii Agricole Comune, vor fi totuși mai mici decât cele din actualul ciclu financiar multianual.
Influența pe programe europene: ambițiile geopolitice și militare ale UE
Președintele Comisiei Europene și-a început mandatul cu dorința exprimată public de a face din UE un jucător global, însă ambiția nu poate fi transpusă în realitate decât cu finanțare potrivită. Planul inițial era ca UE să cheltuiască pentru acțiuni externe 120 miliarde euro.
Ursula von der Leyen pare să fi schimbat strategia, indicând că tranziția către statutul de jucător global va începe în interiorul granițelor.
Comisia ar urma să folosească o parte a banilor din Fondul de redresare la investiții ”strategice”: achiziția de pachete de acțiuni la companii strategice europene, în special în state care nu au suficiente rezerve financiare să investească direct în aceste companii.
Un alt program care ar putea contribui decisiv la obținerea statutului de jucător global este în pericol, fondurile alocate inițial pentru Mobilitate militară urmând să fie reduse.
Bătăliile care urmează
Propunerile anunțare miercuri de către Comisia Europeană urmează să fie ”disecate” în Parlamentul European și în Consiliu și negociate de statele membre cu Comisia Europeană. Nu doar că diferențele de viziune nu par să se fi armonizat, ci apar noi elemente ”perturbatoare”.
În primul rând, din declarațiile publice făcute de lideri ai statelor membre, se conturează o ”alianță” surprinzătoare, între statele din Nor și cele din Estul Europei. Motivul evident: din primele date venite dinspre Comisie, marii beneficiari ai granturilor din Fondul de redresare vor fi Italia, Spania, Franța, iar estul mai sărac al Europei nu înțelege de ce trebuie ajutate în primul rând state bogate, fie ele și cele mai afectate de pandemie.
Conform grilei Comisiei, Italia și Spania vor primi, fiecare, peste 100 miliarde euro, granturi și credite.
O soluție de compromis a fost avansată luni de ministrul de Finanțe al Poloniei, Tadeusz Kościński, care a cerut creșterea bugetului UE și re-prioritizarea fondurilor de coeziune.
În al doilea rând, Germania, care a acceptat soluția bondurilor, cere însă claritate- europarlamentarii creștin-democrați germani au cerut miercuri Ursului von der Leyen să prezinte rapid un plan de rambursare al creditelor care vor fi oferite statelor membre. Mai mult, europarlamentarii germani au cerut, la fel ca și europarlamentarii Renew Europe, ca orice flux financiar să poată fi rapid stopat dacă statul beneficiar nu respectă principiile domniei legii.
Se mențin și probleme vechi: europarlamentarii italieni au spus Ursulei von der Leyen că a prezentat de fapt un proiect franco-german ”rebotezat” și că dimensiunea fondului este insuficientă.
Angela Merkel: Negocierile dificile, de durată
„Este clar că negocierile care sunt dificile nu vor fi încheiate la următorul summit european. (…) Obiectivul trebuie să fie oferirea de timp suficient până la toamnă astfel încât parlamentele naționale și cel European să poată discuta” planul astfel încât acesta să intre în vigoare la 1 ianuarie 2021, a declarat cancelarul Angela Merkel, citată de AFP, ca reacție la planul prezentat de președintele Comisiei.
3 răspunsuri
Nu înțeleg de ce faptul că se dau anumite sume de bani doar pe proiecte. De ce sunt așa de dificil de GÂNDIT proiecte ? Nu avem cadre pregătite să GÂNDEASCĂ proiecte ajutătoare în revenirea, în lansarea economiei din România. Tare aș dori să-mi răspundă cineva la această întrebare.
Stimate,
d-le Romeo,
Incerc sa va raspund la intrebare, de pe pozitia unui autor de „proiect de tara”, cu obiectivul reindustrializarii, care sa ia locul „proiectelor consumeriste pe datorie externa”!
In epoca globalizarii resursele dezvoltarii: banii, capitalul industrial, forta de munca, inventia – inovatia, cercetarea stiintifica si tehnologica materializata in noi materiale, tehnologii, produse, etc., au devenit LIBERE de statele nationale si se DEPLASEAZA acolo unde se valorifica mai bine d.p.d.v. economic-financiar!
Pentru ca aceste resurse ale dezvoltarii sa vina ori sa ramina in Romania spre crearea de noi intreprinderi si locuri de munca, procesul dezvoltarii industriale trebuie ORGANIZAT de statul roman, care are obligatia cresterii nivelului economic si de trai.
Spre deosebire de COMUNISM, in capitalism statul NU poate construi intreprinderi industriale, dezvoltarea economica constind in crearea conditiilor de functionalitate absoluta a mediului economic si institutional!
Numai in aceste conditii isi pot permite INVESTITORII INDUSTRIALI romani si straini sa construiasca intreprinderi industriale, deoarece ele au un ciclu investitional lung:1-2 ani constructii cladiri, o perioada de cca 6 luni de instalare a masinilor si utilajelor, conectarea lor la utilitati, angajarea fortei de munca, probele tehnologice apoi cele de calitate a produselor si in sfirsit productia in sine si desfacerea ei.
In industrie acest ciclu dureaza uneori peste 10 ani, in energetica de pilda (vezi centrala Cernavoda), perioada in care banii stau blocati, iar daca tara in care s-a investit este Romania, ei nu se mai recupereaza niciodata!Asta deoarece nimic nu functioneaza aici:trebuie 2 ani pina la legarea la energie electrica, gaze, autorizatii de la primarii, mediu, ANAF, un proces comercial sau cu ANAF dureaza 7 ani, etc., situatie care a facut ca dupa 2008 sa dispara investitorii!Cu indicele de ne-competitivitate economica 74, nici nu-i de mirare!Spre comparatie, Coreea de Sud are acest indice le cifra 1, adica nu exista nici o grupa de oprelisti/blocaje contra initierii si dezvoltarii afacerilor!Ungaria are acest indice la cifra 50, net superior fafata de al Romaniei, ceeace explica de ce Mercedes si BMW au investit aici fiecare cite un miliard de Euro, in cite o uzina noua (in Ungaria).
Investitorii comerciali (supermarketurile) vin insa la noi cu duiumul, ei fac sau inchiriaza o cladire, se inteleg la preturi intre ei, aduc un transport de marfa, incaseaza banii la vinzarea ei si repeta acest ciclu de 100 de ori intr-un an, recuperind cheltuielile si producind profit pentru Germania, Franta si alte tari unde-si au sediul central.Daca afacerea nu le merge, vind cladirea si pleaca fara sa piarda nimic!
2.Pentru investitii industriale majore, zonele economice, orasele si primariile trebuie sa evalueze potentialui de a asigura investitorilor industriali in AUTO, in materiale de constructii si in alte si alte domenii industriale conditii de locare, cu materii prime, teren, utilitati, etc., apoi sa bata drumul la sediile marilor firme industriale (cum face Ungaria) pentru a dovedi existenta conditiilor in care acestea pot investi in Romania!
Ori clasa noastre politica nu este pregatita nici interesata de asa ceva, astfel ca Romania a ramas ultima din UE la capitolul investitii industriale!
3.Un astfel de demers national ca politica de REINDUSTRIALIZARE nu poate fi realizat de una sau alta din zone sau orase, fiind necesar un PROIECT DE TARA cu acest obiectiv, astfel ca asociatiile industriasilor din tarile Vestice si din diverse tari industriale, sa cunoasca si inteleaga ANSAMBLUL national potential de investitii, incit sa poata analiza si decide unde, cind si cine sa investeasca!
Initiativele locale investitionale conduc si ele la investitii industriale, insa la unele minore, de montaj simplu sau realizarea unor piese simple, cu valoare adaugata redusa!
Un proiect de tara este si un adevarat BRAND national, care expune pentru toti investitorii straini conditiile optime si sprijinul neconditionat al statului roman pentru succesul investitiilor…
4.Din pacate, fara proiectul de tara a carui evaluare si promovare a refuzat-o atit premierul Orban cit si Presedentia, ce poate astepta Romania ca fonduri de la UE, cind nu are ca PROIECTE concrete decit cirpeli punctuale economice si legislative?
In situatia data, Romania va atrage si utiliza ceva bani pe 150 de stupi, pe ferme la tara, vreo autostrada infundata la capat, spalatorii auto si …cam atit!
prof. Caliman I. Eugen
consultant independent
dezvoltare industriala
tel 0721316019
Ne izbim, din nou, de handicapul rezultat in Romania de starea precara (ca sa nu zic altfel) a invatamantului de toate gradele. Trista mostenirea a inculturii crescande – inlocuita mai mult cu convingerea ca detinem, ca popor, o cultura remarcabila – isi scoate din nou capul, gata sa muste veninos din viitorul nostru posibil. Se intreaba cineva, mai sus, de ce e atat de greu sa scriem / propunem proiecte ? Nu e chiar atat de greu, fiindca se vor gasi, totusi, cativa indivizi suficienti de bine pregatiti in RO ca sa scrie cateva proiecte… dar acestea trebuie scrise bine si trebuie sa convinga niste evaluatori care au o pregatire „scolara” mult mai bogata si mai bine intemeiata decat poate avea fie si un „incoronat” cu un doctorat in Romania. In plus, cum vom putea convinge pe decidentii Europei ca proiectele propuse de noi – bine coafate si atrgatoare – chiar pot fi executate la nivelul cerintelor competitiei europene si mondiale, de vreme ce, in RO, firmele straine au dificultati chiar si numai sa gaseasca un numar destul de mic (raportat la intreaga populatie) de meseriasi de incredere ? In acest context se pun doua intrebari – dupa parerea mea: cat timp ne va trebui ca sa „recuperam” acest handicap major, cata vreme este inca dominanta in RO conceptia ca important este sa primesti o diploma… A doua intrebare: cand vor fi adusi in fata Justitiei vinovatii – persoane fizice cunoscute – de faptul ca ne-au adus in aceasta situatie in cei 30 de ani de la Revolutie (ministri, senatori, deputati) ?