Germania (16,6%), Franţa (12,4%) şi Italia (9,2%) sunt ţările care au cea mai mare pondere în economia României după numărul de salariaţi care activează în 80.591 grupuri de întreprinderi, potrivit datelor prelucrate şi publicate de INS pentru anul 2018.
Împreună cu SUA (8,3%) şi Olanda (7,6%), ele controlează majoritatea grupurilor de întreprinderi existente în economia noastră naţională.
Din perspectiva modificărilor survenite în ultimii trei ani, se poate remarca faptul că Franța (+1,9 puncte procentuale) a preluat din cota Germaniei (-1,9 pp) iar Olanda și SUA au avansat cu aproape un punct procentual, spre deosebire de scăderile destul de importante pentru Austria (-1,8 pp) și Italia (-1,3 pp). De reținut, înainte de Brexit, Marea Britanie urcase la 6%.
Doar 6% dintre grupurile de întreprinderi au fost identificate drept rezidente de statistica oficială, în timp ce nu mai puţin de 75.451 de grupuri de întreprinderi au fost calificate drept întreprinderi multinaţionale. Dintre acestea, doar 401 (ceva mai mult de 0,5%) erau controlate din interiorul ţării şi numai 75.050 (99,5%) din străinătate.
Peste o cincime dintre angajații din România (21,4%) activează în întreprinderile controlate de primele zece țări ce au investit în țara noastră. Germania are o poziție importantă în industria prelucrătoare (10,1%) și în comerțul cu ridicata și cu amănuntul (3,1%), în timp ce Italia deține o pondere semnificativă în industria prelucrătoare (6,2%) iar Franța s-a orientat tot pe combinația industrie prelucrătoare (5,6%) – comerț (2,7%).
Datele s-au mai îmbunătățit față de anii anteriori dar reflectă încă o prezenţă destul de redusă a capitalului autohton şi pe partea de comerț exterior ( unde deține doar 3 din primele 100 de întreprinderi). Prin urmare, persistă o concentrare puternică în exterior a deciziilor luate în economia localizată geografic și cu forță de muncă românească. Desigur, există şi un număr considerabil de mici întreprinderi care nu aparțin vreunui grup multinațional, dar nu acolo se iau hotărârile importante.
Astfel, prin deschiderea oferită de unificarea pieţelor în cadrul UE, se poate observa că cele trei ţări care deţin ponderile cele mai importante în economia Zonei Euro, totodată cei mai mari parteneri comerciali ai României, controlează și porțiuni strategice din economia autohtonă, conectată acum la lanțurile internaționale de producție.
Inclusiv pe partea de desfacere, ca să nu mai vorbim despre sectorul bancar, unde trei sferturi din capital (75% în decembrie 2018 dar în scădere spre 73,7% în decembrie 2019, date BNR) este străin. Așadar, avem de-a face, pentru precizie semantică, mai degrabă cu economia din România decât cu economia românească, chiar dacă salariații sunt (mai nou, în marea lor majoritate) români.
Definiţii
Unitate legală reprezintă orice operator economic sau social care dispune de un patrimoniu propriu, poate să încheie în nume propriu contracte cu terṭi ṣi să-ṣi apere interesele în justiṭie – are personalitate juridică. Unităṭile legale sunt fie persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale (în calitatea lor de întreprinzători), fie persoane juridice.
Control – o unitate legală este controlată dacă o altă unitate legală deţine un procent depăşind strict 50% în luarea deciziilor din adunarea generală a acţionarilor, sau care, prin contract are drept de control.
Grup – mulţimea de întreprinderi legate la un cap de grup printr-o cotă de control real nenul
Cap de grup – unitate legală necontrolată, direct sau indirect de o altă unitate legală şi care controlează cel puţin o filială.
Grup de întreprinderi multinaţionale – grupul de întreprinderi format din cel puţin două unităţi legale localizate în ţări diferite;
Subgrup de întreprinderi – unităţile legale (întreprinderile) unui grup de întreprinderi multinaţionale rezidente în aceeaşi ţară;
Grup de întreprinderi rezident – grupul de întreprinderi ale cărui unităţi legale (întreprinderi) sunt toate rezidente în aceeaşi ţară.
Sursa:INS
Urmărește-ne pe Google News
