Paradoxul românesc – printre primii în tehnologia informației, ultimii la utilizarea ei: Studiu de caz – turismul

Potrivit datelor comunicate de Eurostat, România ocupă ultimul loc între statele Uniunii Europene în ceea ce privește rezervarea și plata transportului aerian și a cazării în unități turistice.

Iar asta în pofida renumelui deja consolidat al specialiștilor români în tehnologia informatiei (IT), apreciați, inclusiv de marile companii americane de profil, drept cei mai buni din Europa.

Astfel, deși media europeană a rezervărilor on-line este de circa două treimi pe segmentul de transport aerian și peste jumătate pe cel de cazare, țara noastră se situează la niveluri de 23% la transportul aerian (în urma Slovaciei, care a consemnat 27%) și de numai 7,1% (!) la rezervarea unei unități pentru cazare ( în urma Bulgariei (8,9%).

Acest paradox relevă prăpastia care există în mai multe domenii ale vieții economice și sociale între vârfurile din anumite domenii și marea masă a populației, care nu are acces, nu știe cum sau nu vrea să beneficieze de metodele moderne de organizare a economiei, inclusiv acolo unde infrastructura este minimă și nu presupune costuri semnificative.

La o conexiune de Internet situată în top 10 mondial datorită echipamentelor mai moderne pentru că au fost introduse ceva mai recent și la avalanșa de oferte on-line pentru achiziționarea de pachete turistice, ne plasăm la coada Europei. Ceea ce spune multe în privința capacității noastre de a profita de o conjunctură favorabilă și de avantajele comparative pe care le avem.

Că se poate mai bine, o demonstrează edificator situația din fostele colege baltice de bloc socialist, ce suflă deja în ceafa locomotivei europene Germania, având procentaje aproape similare. Ori, convergența reală și calitatea vieții nu înseamnă doar o comensurare cantitativă a bunurilor materiale cumpărate și a averii personale deținute, dar și nivelul de calitate al serviciilor oferite de o anumită societate.

Cauze ale paradoxului IT românesc

1.Educația slabă în domeniu, cu lipsa unor programe extinse la nivel național pentru învățarea utilizării dispozitivelor informatice

2.Popularizarea inadecvată a avantajelor rezervărilor la prețuri optimizate de motoare specializate de analiză a unei anumite combinații de destinații și perioadă de sejur. În treacăt fie spus, ar fi interesant cu cât se scumpesc deplasările și câte milioane de euro intră România pe minus în balanța de plăți din această cauză

3.Protecția consumatorului lasă de dorit, ceea ce alimentează suspiciunile în a achiziționa servicii de valoare relativ ridicată fără a vedea intermediarul care le oferă.

4.Lipsa de facilități oferite de stat pentru acomodarea cetățenilor cu mediul electronic, de pildă a ”antrenamentului” preexistent în plata impozitelor și taxelor on-line sau inexistența unui cont unic în relația cu Fiscul

5.Lipsa de stimulente pentru dezvoltarea întreprinderilor românești de profil, în condițiile în care prevederile legislative ale UE impun taxarea serviciilor la TVA-ul din alte țări (de exemplu, pachetele livrate de Wizztours sunt taxate cu 27% pentru serviciile de intermediere.

Or, o privire comparativă cu Polonia și Cehia sau Ungaria, ca referință regională, și Franța, Italia, Spania, ca referință socio-culturală, ne plasează totalmente în afara practicii europene. Chiar mai mult și mai departe decât ar rezulta din simpla comparație a nivelului de dezvoltare economică măsurată sintetic la nivelul PIB/locuitor. Dacă ar fi să facem o glumă, suntem virusați și avem o problemă de soft.

Așadar, situația consemnată de Eurostat pe segmentul rezervărilor de călătorii și cazare în mediul on-line depășește prin implicații simpla poziționare pe ultimul loc. Mai degrabă, este o reflexie a unui mod de a fi, În care avem inventatori apăruți aleator dar nu și invenții puse în producția de masă sau, cu privire spre viitor, avem olimpici de top dar ne afundăm la testele făcute pe marea masă a elevilor.

Practic, ar trebui să nu ne mai bazăm pe alții să ne ”reprezinte” cu cinste iar noi să ne mulțumim să batem pasul pe loc într-o lume dinamică. Mai degrabă ar trebui, la modul sistematic, deliberat și organizat să ne reprezentăm noi, luându-le exemplul.Încercând să utilizăm cât mai bine ceea ce avem de învățat de la ei. Inclusiv prin măsuri de politică economică, luate pentru așa-numitul sector cuaternar al societății post-industriale.