OUG care acorda SRI statut de organ de cercetare penală, neconstituțională – CCR

Ordonanța de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, a fost declarată neconstituțională, miercuri.

CCR a admis sesizările ce contestau acordarea pentru SRI a statutului de organ de cercetare penală special, prin derogare de la lege, pentru punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracțiunilor contra securității naționale.

Comunicatul CCR:

„Cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate (… ) și a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum și dispozițiile art.I pct.1 fraza a doua, art.II pct.1, art.IV pct.1 fraza a treia și art.IV pct.2 fraza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2016 sunt neconstituționale.”

Reglementarea a fost adoptată în luna noiembrie 2021, adică la cinci de la aprobarea în Guvernul Dacian Cioloș și de la adoptarea tacită în Senat.

Actul normativ a fost atacat la Curtea Constituţională de Avocatul Poporului, PSD, PNL, AUR, deputaţi neafiliaţi şi un deputat aparţinând minorităţilor naţionale.

Cea mai controversată prevedere din OUG este cea prin care SRI poate să facă acte de cercetare penală în condiţii speciale în cazuri de trădare, spionaj, terorism:

„Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.

Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) si (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală„.

Proiectul de lege conţine prevederi considerate necesare după decizia CCR din 16 februarie 2016, prin care a fost admisă excepția de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 142 alineatul (1) din Codul de procedură penală în ceea ce priveşte sintagma „ori de alte organe specializate ale statului”.

Decizia CCR interzicea folosirea serviciilor de informații pentru orice fel de acțiuni de supraveghere și interceptare, întrucât angajații acestor instituții nu au statut de organe de cercetare penală.

Potrivit OUG, însă:

• Ministerul Public este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor privitoare la infracţiunile date în competenţa Parchetelor, în condiţiile legii.
• Organele de Poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală, în mod nemijlocit, sub conducerea şi supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia.
• Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au obligaţia de a pune de îndată la dispoziţia Parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile neprelucrate deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.

Principalele argumente ale celor care au contestestat OUG 6/2016:

• Competența nu este reglementată în mod clar și previzibil, în condițiile în care textul nu stabilește criteriile și procedura aplicabilă în vederea desemnării ca organe de cercetare penală a unor organe a căror calitate nu este prevăzută în Codul d eprocedură penală.
• OUG ar avea aceleași vicii de neconstituționalitate reținute în Decizia 51/2016 a CCR, prin care Curtea a declarat neconstituțională dispoziția legală pentru că permitea serviciilor de informații, care nu sunt organe de cercetare judiciară, să efectueze acte de urmărire penală.
• OUG6/2016 prevede că organele SRI pot dobândi calitatea de organe de cercetare penală speciale în ceea ce privește punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracțiunilor contra securității naționale.
• CCR a atras atenția că legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
• Nu îndeplinește standardele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii penale.
• Decizia din 2016 a constatat că nicio reglementare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Codul de procedură penală nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică.
• Legiuitorul nu a reglementat suficient de clar și precis cadrul în care organele de cercetare penală, respectiv ofițerii de informații, pot efectua supravegherea tehnică dispusă de procuror.
• De asemenea, transferarea în competența ICCJ a controlului asupra Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, ceea ce creează un control ce nu este jurisdicțional, ci administrativ, asupra unei instituții din afara puterii judecătorești – Centrul face parte din cadrul SRI și are rolul de a obține, prelucra și stoca informații în domeniul securității naționale.

***