Petrolul s-a tranzacţionat la aproape cel mai scăzut nivel din ultimii şase ani pe fondul speculaţiilor că OPEC, care a renunţat săptămâna trecută la cotele de producţie, va pompa şi mai mult ţiţei pe o piaţă supraaprovizionată.
Reuniunea Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol de la Viena s-a încheiat fără nicio referire la nivelul producţiei. Organizaţia produce la ora actuală în jur de 31,5 milioane de barili de petrol pe zi.
OPEC a renunţat, astfel, la orice tentativă de a-şi îndeplini misiunea care a stat la baza fondării organizaţiei, de a administra piaţa petrolului, o greşeală similară cu cea care a dus la criza petrolului din 1997-1999, notează presa internaţională. Istoria pare a se repeta în condiţiile în care la ora actuală există foarte multe asemănări cu situaţia din urmă cu aproape două decenii, când contextul şi deciziile OPEC au dus cotaţiile ţiţeiului la sub 10 dolari pe baril, Bloomberg.
- Creşterea producţiei
În urmă cu aproape două decenii, Venezuela a înregistrat un puseu de creştere în urma căruia producţia sa de ţiţei a sărit de la 2,2 milioane de barili pe zi în 1992, la 3,5 milioane de barili şase ani mai târziu. De data aceasta, Arabia Saudită este cea care susţine creşterea producţiei. La începutul anului, statul a avut producţii record de până la 10,6 milioane de barili pe zi. Totodată, Iran intenţionează să îşi majoreze producţia de petrol cu un milion de barili pe zi în urma ridicării sancţiunilor internaţionale, la începutul anului viitor.
- Criza din Asia
Odată ce OPEC a majorat producţia în 1997, Asia a intrat în criză. Devalorizarea valutei din Thailanda, din iulie 1997, a declanşat o criză financiară ce a împins Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore şi Thailanda în recesiune. Produsul Intern Brut (PIB) al grupului s-a contractat cu 8,3% în 1998, faţă de o creştere medie de 7,5% din PIB în deceniul anterior, potrivit datelor Fondului Monetar Internaţional (FMI).
De data aceasta nu se prefigurează un colaps al statelor asiatice, însă ritmul de creşterea al Chinei este prognozat să scadă la cel mai redus nivel din ultimii 25 de ani.
- „Fantoma de la Jakarta”
În 1997, OPEC a decis, în cadrul unei întruniri din capitala Indoneziei, creşterea cotelor de producţie, exact în momentul în care se declanşa criza din Asia. Ca urmare, preţul petrolului a scăzut la sub 10 dolari pe baril. „Veteranii petrolului” îşi amintesc încă de „fantoma de la Jakarta” care le-ar fi bântuit decizia.
Indonezia s-a reîntors săptămâna trecută în OPEC, după ce în 2009 şi-a suspendat apartenenţa.
- El Nino
Criza petrolului din 1997-1999 a fost agravată de El Nino, care a redus cererea de combustibil pentru încălzire. El Nino a încălzit suprafaţa Pacificului. Prin urmare, toamna şi iarna din emisfera nordică au fost mai blânde decât în mod normal.
Anul acesta, El Nino are o anvergură similară, potrivit biroului de meteorologie din Australia. De asemenea, stocurile de combustibili din State Unite şi din nordul Europei sunt destul de mari, ceea ce ar putea afecta cererea.
- Arabia Saudită şi Iran
La fel ca în urmă cu aproape două decenii, Ali al-Naimi ministrul energiei din Arabia Saudită şi ministrul iranian al petrolului Bijan Namdar Zanganeh se află în opoziţie. Cei doi au colaborat în multe rânduri pentru rezolvarea crizelor petrolului, însă de data aceasta, la masa negocierilor cântăreşte greu poziţia opusă a celor două state cu privire la conflictul din Siria.
- Schimbările politice din Venezuela
În Venezuela au avut loc, în 1998, schimbări politice abrupte odată cu venirea la putere a lui Hugo Chavez. Noul preşedinte a decretat instituirea unei ere a socialismului şi o schimbare de politică în ceea ce priveşte resursele petroliere ale statului.
Chavez s-a alăturat Arabiei Saudite şi a scăzut producţia de petrol ceea ce a dus la ieşirea investitorilor de pe piaţa din Venezuela. După 16 ani, producţia Venezuelei a scăzut cu 10%, însă opoziţia tocmai ce a câştigat primele alegere, asigurându-şi o majoritate în Congres.
Urmărește-ne pe Google News
