Piața globală și actualele decizii politice cu impact în energie joacă cu siguranță un rol și pot explica, în parte, creșterea prețului la gaze. Rolul esențial este însă jucat de Kremlin și poate fi văzut de toată lumea, dar mulți aleg să caute răspunsuri în altă parte.
O analiză a modului în care Rusia câștigă din criza gazelor, realizată de Mihailo Goncear (foto), președinte al Centrului pentru Studii Globale, lector invitat la NATO și Comisia Europeană:
”În urmă cu șapte ani, într-o dimineață cețoasă de joi, în ziua de 27 februarie, ”omuleții verzi” au fost zăriți pentru prima dată în Crimeea.
Nouăsprezece zile mai târziu, granițele unei națiuni europene au fost schimbate cu forța – pentru prima dată de la al doilea război mondial – când Rusia a anexat teritoriul suveran ucrainean.
Ceea ce a permis derularea acestui blitzkrieg a fost simpla posibilitate de ”negare plauzibilă” – o armă descoperită și utilizată cu îndemânare de Kremlin pentru a dezorienta și semăna confuzie în Alianța Transatlantică. Un simplu act de îndepărtare a unor însemne de pe uniforma armatei invadatoare a paralizat procesul decizional, a generat inacțiune și a semănat semințele discordiei între aliați.
Kremlinul folosește din nou aceeași formulă într-un război al gazelor împotriva Ucrainei și împotriva Europei.
”Linii roșii” trasate în nisip
Teoretic, Occidentul a trasat ferm ”linia roșie” odată cu declarația germano-americană emisă pe 21 iulie care a anunțat decizia de a „răspunde” în situația în care Rusia ”va folosi energia ca armă”.
Dar, pe măsură ce furnizorul dominant al piețelor europene de gaze – Gazprom – începe să strângă robinetele, retorica Berlin – Washington pare o amenințare lipsită de greutate. Din nou, Rusia folosește negarea plauzibilă. Și unii, în Occident, ignoră în mod convenabil rolul jucat de Gazprom și amână un răspuns decisiv.
Din martie, prețul contractelor la termen pe gaze s-a dublat, apoi s-a dublat din nou, ajungând la un maxim istoric înainte de sezonul de vârf. Cu siguranță, tendințele pieței globale a gazului contează, dar rolul esențial jucat de Kremlin poate fi văzut de toată lumea, cu excepția celor care aleg să caute explicații în altă parte.
Dacă Rusia nu ar fi avut suficient gaz ca să satisfacă cererea europeană, o conductă nouă nu ar fi ajutat cu nimic. Problema nu e asta, Gazprom afirmă că a crescut în 2021 producția de gaze cu 18%.
În acest moment, Ucraina are o capacitate de tranzit de rezervă de aproximativ două ori mai mare decât cea a Nord Stream 2, dar Gazprom a decis să nu o mai folosească.
Purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitry Peskov, declara recent: ”Fără îndoială, punerea în funcțiune cât mai rapid a Nord Stream 2 va contribui la echilibrarea prețurilor gazelor naturale din Europa”. În spatele propoziției frumos ambalate nu e nimic altceva decât un șantaj.
De ce urmărește atât de ferm Kremlinul operaționalizarea acestui proiect? Ei bine, există o gamă largă de obiective strategice: decuplarea Ucrainei de la traseele de gaze, crearea de tensiuni în Alianța transatlantică, portretizarea Europei ca fiind lipsită de principii și menținerea unei continuități post-Merkel în relațiile germano-ruse.
De la stadiul de proiect, Nord Stream 2 a fost, și este, ceva despre control. Toate alegerile Occidentului sunt ghidonate de la Kremlin, în cea mai bună tradiție a KGB, astfel încât, indiferent de ceea ce fac Berlin, Bruxelles sau Washington, câștigă în primul rând Moscova.
Este momentul ca Europa să rupă acest cerc vicios.
Energia poate fi transformată în mai multe tipuri de armă. Criza din piața gazelor este similară cu lansarea unui covor de bombe, care pune la încercare capacitatea adversarului de a lupta. Ne putem aștepta în continuare, în următoarele luni, la o lovitură ”chirurgicală” împotriva Ucrainei.
Să încerci să prezici momentul loviturii este imposibil. Totuși, un singur lucru este cert: va fi un atac hibrid învăluit în ambiguitate.
Diavolul se ascunde în detalii
Există o vulnerabilitate specială pe care Rusia ar putea să o exploateze:
complexitatea tehnică a tranzitului de gaze. Nu este foarte simplu să trimiți miliarde de metri cubi de gaz pe sute, chiar mii, de kilometri de conductă.
Volumul zilnic actual al fluxului fizic de gaze prin Ucraina este de aproximativ 90 milioane metri cubi.
Să presupunem că Nord Stream 2 își începe operațiunile în această iarnă la doar 10% din capacitatea sa totală, care ar putea prelua până la 60 milioane metri cubi pe zi de pe ruta ucraineană.
Apoi, Ungaria a anunțat că o parte semnificativă a importurilor sale de gaze din Rusia vor fi livrate, începând din luna octombrie, prin ruta sudică – prin Turkstream. Aceasta va diminua cu încă 10 milioane metri cubi tranzitul prin Ucraina, care ar rămâne – doar în baza unor argumente strict tehnice – cu un tranzit de 20 milioane metri cubi pe zi. Adică, cu mai puțin de o zecime din volumul de tranzit pre-pandemic (2019).
Actualul acord de tranzit al gazelor rusești către Europa nu obligă Rusia să trimită fizic gaze prin Ucraina, ci obligă Gazprom să își onoreze contractele. Obiectivul final al Kremlinului este acela de a scădea la maximum importanța Ucrainei pe ruta gazelor, iar pentru asta nu e nevoie de încălcarea contractelor sau regulilor pieței, doar de volatilitate în relația cu Ucraina.
O modalitate de a afecta tranzitul prin Ucraina este de a introduce volatilitate în aprovizionare: livrarea volumelor la un maxim posibil într-o zi, sau două două, apoi livrări la minim în zilele următoare, la presiuni și volume care să facă lipsit de sens economic tranzitul de gaze spre est.
Gazprom ar putea demara imediat ce vine iarna procesul de fluctuare al volumelor de gaze pentru a împiedica GTSOU (operatorul ucrainean ) să își îndeplinească obligațiile privind calitatea și volumele de gaze livrate vecinilor din Slovacia, Polonia, Ungaria și România.
Cum totul se poate face ”în limite contractuale”, negarea plauzibilă va scuti, încă o dată, Occidentul să răspundă la abuzurile Rusiei.
Calendarul electoral din Germania este încă un factor favorabil Kremlinului. În timp ce opozanții Nord Stream 2 – Verzii, care au promis să oprească operaționalizarea Nord Stream 2 – speră la un rezultat care să-i permită participarea la guvernare, Vladimir Putin știe că Angela Merkel va mai rămâne cancelar german, interimar, pentru ceva timp.
În consecință, Kremlinul pariază pe rezultate electorale strânse, care să conducă la negocieri îndelungate pentru formarea unei coaliții de guvernare.
Germania ar urma să fie în continuare guvernată de un cancelar care a susținut întotdeauna, și în orice circumstanțe, proiectul pe care ministrul polonez al Apărării l-a denumit sugestiv ”conducta Ribbentrop – Molotov”.
Cu siguranță, Moscova nu va scăpa această oportunitate.
După reacțiile anemice din 2008 și 2014 – vorbim de invazia din Georgia și anexarea Crimeii – NATO și UE trebuie să se pregătească pentru iarna care vine.
