Aproape cinci generații sunt necesare pentru ca o persoană născută într-o familie săracă din OECD să obțină venitul mediu din țara sa, potrivit studiului „S-a stricat ascensorul social?”
Analiza arată că inechitatea socială a crescut după 1990 în statele membre ale OECD, ceea ce a făcut mai dificilă mobilitatea socială, adică trecerea la un nivel mai ridicat al veniturilor și al calității vieții.
Descendenții familiilor sărace au șanse tot mai mici pentru a ajunge în top, în timp ce persoanele care provin din familii bogate conservă, conservă, cel mai adesea, nivelul părinților.
Inegalitatea de avere este tot mai pronunțată, cu cei din top 10% cei mai bogați deținând jumătate din averea globală, față de numai 3% din bogăția la nivel mondial deținută de cele 40 de procente de populație aflate la baza piramidei.
Copiii cu părinți care nu au decât studii secundare au doar 15% șanse să urmeze o facultate, în timp copiii cu cel puțin un părinte absolvent de studii terțiare are 60% șanse să obțină la rândul lui o licență, mai arată studiul.
Efectele unui nivel de educație redus nu se limitează doar la venituri mici, ci înseamnă și o viață mai scurtă – analiza arată că un bărbat de 25 de ani absolvent de universitate are o speranță de viață cu opt ani mai lungă (media OECD) decât un bărbat cu aceeași vârstă, dar cu studii secundare.
Printre altele, în cazul celui din urmă există un risc mult mai ridicat de a fi supus unor violențe de-a lungul vieții.