700 de zile / Oboseala europenilor – ce cred cetățenii Occidentului despre sprijinul pentru Ucraina (Foreign Affairs)

Deși majoritatea liderilor europeni rămân fermi în sprijinul lor ferm pentru Kiev, menținerea nivelului de susținere în rândul populației este tot mai dificilă. Preocupările legate de costul vieții îi determină pe mulți europeni să pună sub semnul întrebării posibilitatea finanțării Ucrainei, iar izbucnirea războiului în Fâșia Gaza a divizat atenția Europei, explică o analiză din Foreign Affairs  – realizată de Susi Dennison și Pawel Zerka, experți ai European Council on Foreign Relations (ECFR), analiză preluată de TVR.

România este menționată în analiză ca fiind una dintre țările UE cu cele mai mari ponderi de populație care dorește ca războiul să se încheie cât mai curând posibil, chiar dacă aceasta înseamnă că Ucraina pierde părți din teritoriul său. De asemenea, autorii notează că românii încep să vadă Occidentul ca pe o problemă mai mare decât Rusia.

Deși contraofensiva Kievului continuă, aceasta nu a adus încă câștiguri teritoriale substanțiale, astfel încât impulsul generat de succesul Ucrainei în primul an de conflict a făcut loc sentimentului că, în pofida luptelor continue, linia frontului nu se mișcă, iar riscul unui conflict înghețat este în creștere.

Aceste preocupări ajută la explicarea schimbării de atitudine ce se observă în sondajele realizate de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). Rezultatele sondajului sugerează că sprijinul europenilor pentru continuarea luptei în Ucraina a început să scadă. Schimbarea, până acum, nu a fost mare, dar direcția sa nu lasă loc de îndoială.

Ponderea americanilor care cred că ucrainenii trebuie să-și recupereze toate teritoriile, mai mare decât cea a europenilor

Conform sondajului anterior al ECFR, realizat în ianuarie 2023 în zece țări europene, 38% în medie doreau ca Ucraina să își recupereze tot teritoriul. Cel mai recent sondaj al ECFR, din septembrie și octombrie, arată că ponderea a coborât la 34%.

Procentul de persoane care consideră că conflictul dintre Rusia și Ucraina trebuie să se încheie cât mai curând posibil, chiar dacă acest lucru înseamnă că Ucraina va pierde o parte din teritoriu în favoarea Rusiei, s-a menținut la 28-29%.

Pentru comparație, datele din septembrie pentru Statele Unite arată că 43 la sută susțin continuarea luptelor din Ucraina, în timp ce doar 17 la sută preferă ca războiul să se încheie cât mai curând posibil.

Sprijinul european pentru Ucraina nu s-a clătinat încă, dar acest lucru s-ar putea întâmpla în curând – nu în ultimul rând pentru că unii politicieni, într-un an electoral aprins, ar putea încerca să devanseze această tendință.

Pentru a evita un astfel de rezultat, liderii europeni trebuie să facă o treabă mai bună în a le oferi alegătorilor lor o teorie convingătoare despre cum poate Ucraina să câștige războiul și să le explice mai bine de ce este esențial pentru viitorul Europei ca să se întâmple asta. Dacă nu reușesc să facă acest lucru, Kievul s-ar putea trezi că pierde un sprijin crucial în săptămânile și lunile următoare.

Sprijinul statelor UE și al instituțiilor europene – 142 mld. $, aproape dublu față de ceea ce au oferit SUA

De la invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, sprijinul european pentru Kiev a rămas puternic, ceea ce a stat la baza disponibilității guvernelor UE de a accepta 11 serii de sancțiuni împotriva Rusiei. Având și publicul lor la bord, liderii europeni au semnat, de asemenea, pentru a oferi Ucrainei sume impresionante.

Țările și instituțiile UE au acordat Ucrainei un total de 142 de miliarde de dolari, potrivit Institutului Kiel’s Ukraine Support Tracker, aproape dublu față de cea au livrat Statele Unite.

Pentru a ajuta refugiații ucraineni, guvernele UE au activat ceea ce se numește Directiva privind protecția temporară în primele luni ale războiului, permițând ucrainenilor să intre în UE și să se deplaseze liber între țări fără a fi supuși procedurilor obișnuite.

Având în vedere teama profundă a guvernelor UE de consecințele politice ale unor politici de frontieră mai deschise, acesta a fost un indicator deosebit de puternic al încrederii pe care clasa politică din UE o avea în sprijinul public pentru cauza ucraineană.

Sprijinul pentru Ucraina, sub presiune

Dar sprijinul pentru Kiev este acum sub presiune. De la începutul anului 2022, ECFR a monitorizat atitudinile oamenilor cu privire la războiul din Ucraina. Printre altele, i-am întrebat pe cine consideră că este cel mai mare obstacol în calea păcii dintre Ucraina și Rusia și dacă ar prefera ca Ucraina să își recupereze întregul teritoriu („chiar dacă asta ar însemna un război mai lung”) sau ca războiul să se încheie cât mai curând posibil („chiar dacă asta ar însemna ca Ucraina să piardă părți din teritoriul său”).

Am realizat cel mai recent sondaj al nostru în această toamnă – înainte de atacul Hamas asupra Israelului – în Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, România, Spania, Elveția și Regatul Unit, pe un eșantion global de 15.000 de respondenți. Anterior, am chestionat aceleași țări (cu excepția Elveției) în ianuarie 2023 și majoritatea acestor țări (cu excepția Danemarcei, Estoniei și Elveției) în aprilie și mai 2022.

Potrivit ultimului sondaj, în ultimele luni, în rândul europenilor s-a înregistrat o scădere modestă, dar constantă, în ceea ce privește preferința lor pentru continuarea luptei.

România, țara UE cu cel mai mic procent de populație care dorește ca Ucraina să continue războiul până își va recupera toate teritoriile cucerite de ruși

Există încă țări în care prevalează preferința ca Ucraina să-și recupereze tot teritoriul, față de dorința ca războiul să se încheie cât mai repede posibil: 63 la 13% în Estonia, cu 46 la 24% în Danemarca, cu 43 la 22% în Polonia și cu 41 la 19% în Regatul Unit.

Aceste patru țări diferă de țările mai reticente, unde este dominantă opinia opusă, pentru ca războiul să se încheie cât mai curând posibil, chiar dacă aceasta înseamnă că Ucraina pierde părți din teritoriul său: cu 46 la 14% în Italia, cu 40 la 28% în Germania și cu 38 la 16% în România.

Francezii sunt în prezent împărțiți în mod egal, 28 la 28 la sută, între cele două opțiuni.

Dar în toate aceste țări, cifrele pentru opțiunea mai dură au scăzut din ianuarie: mai ales de la 52 la 43 la sută în Polonia, de la 35 la 28 la sută în Franța și de la 26 la 14 la sută în Italia. (Respondenții puteau, de asemenea, să spună „niciuna dintre acestea”, „nu știu” sau o a treia opțiune de fond: „dominația occidentală a lumii trebuie să fie împinsă înapoi, chiar dacă asta înseamnă să acceptăm agresiunea teritorială a Rusiei împotriva Ucrainei”. În medie, aceste trei răspunsuri au fost alese de 16 și, respectiv, 6 la sută dintre respondenții europeni).

Germanii care se pronunță pentru pace în orice condiții, tot mai numeroși

Cea mai importantă schimbare pare să aibă loc în Germania, unde opțiunea pacifistă conduce acum cu o marjă mai clară (40 la 28 la sută) decât la începutul anului (39 la 33 la sută). Dar direcția schimbării este evidentă în toate celelalte țări, cu excepția Portugaliei, ceea ce nu lasă loc de îndoială: credința publică că Ucraina ar trebui să continue să lupte pentru a-și recâștiga tot teritoriul, indiferent cât timp ar dura, este în scădere.

Opinia că Rusia este principalul obstacol în calea păcii a scăzut, de asemenea, în fiecare țară europeană de când ECFR a întrebat despre acest lucru în aprilie 2022. Scăderea este ușoară: în medie, este vorba de o scădere de doar opt puncte procentuale.

Majoritatea europenilor (52%) consideră în continuare că Rusia este principalul obstacol în calea păcii, în timp ce mai puțin de un sfert (23%) dau vina pe Statele Unite, Ucraina sau UE. Dar în urmă cu 20 de luni, proporția era de 60 la 19 la sută. 

În România, Occidentul începe să fie văzut ca o problemă mai mare decât Rusia

Și există în prezent țări, cum ar fi România, unde Occidentul a început să fie văzut ca o problemă mai mare decât Rusia (o schimbare uriașă de la 24-42 la sută anterior la 38-30 la sută în prezent); sau Italia, unde cele două părți sunt învinuite în mod egal în prezent. Aici, din nou, direcția schimbării este greu de contestat: europenii încep să se îndoiască că Rusia este singurul impediment pentru pace.

Oboseala se resimte chiar în statele vecine cu Ucraina

În țările europene mai apropiate de zona de conflict, sprijinul pentru Ucraina rămâne, de obicei, puternic. Dar chiar și în țările est-europene, există dovezi că oamenii sunt din ce în ce mai obosiți de război și de consecințele acestuia.

În Polonia, sprijinul pentru acceptarea refugiaților ucraineni a scăzut în mod constant, trecând de la 83% în martie 2022 la 65% în septembrie 2023, potrivit Eupinions, o platformă independentă de opinie publică. Înaintea alegerilor parlamentare din țară, în octombrie, Konfederacja, un partid de extremă-dreapta, avertiza împotriva amenințării „ucrainizării Poloniei” și a obținut peste 1,5 milioane de voturi (sau peste șapte la sută). Dar noul prim-ministru al Poloniei, Donald Tusk, promite să obțină „mobilizarea totală a lumii libere, a lumii occidentale, pentru a ajuta Ucraina în acest război”.

În Slovacia, partidul condus de Robert Fico, un fost prim-ministru populist, a câștigat alegerile parlamentare din octombrie, permițându-i să revină la putere. La doar o zi după preluarea mandatului, s-a angajat să oprească sprijinul militar pentru Ucraina, una dintre principalele promisiuni pe care le-a făcut în timpul campaniei sale. Potrivit Eurobarometrului, în luna august, Slovacia se număra printre puținele țări din UE (alături de Bulgaria, Cipru, Republica Cehă și Grecia) în care peste 40% din populație nu era de acord cu faptul că UE ar trebui să continue să fie solidară cu Ucraina.

În Germania, partidul de extremă-dreapta AfD – care se opune sprijinului pentru Ucraina – se află în prezent pe locul al doilea în sondaje, cu susținerea a 22 % dintre alegătorii germani. Acesta este un maxim istoric, în creștere de la zece procente la începutul anului 2022. Mai mulți factori pot contribui la ascensiunea bruscă a partidului, dar printre aceștia s-ar putea număra creșterea prețurilor la energie și creșterea populației de migranți. Deși Germania nu are o graniță comună cu Ucraina, în prezent găzduiește peste un milion de refugiați ucraineni (cel mai mare număr din UE, alături de Polonia).

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de zona de război, cu atât interesul pare să scadă. În Franța, dezbaterea națională este acum absorbită de războiul din Gaza, ceea ce are implicații interne, având în vedere comunitatea musulmană numeroasă din această țară, care susține poporul palestinian. Potrivit Google Trends, în ultimele două luni, în Franța, oamenii au căutat mai mult „Israel” decât „Ucraina”.

Sau să luăm exemplul Olandei, unde Partidul Libertății, de extremă-dreapta, condus de Geert Wilders, a câștigat în mod neașteptat alegerile parlamentare din noiembrie. Acest lucru a pus sub semnul întrebării promisiunea guvernului anterior de a furniza Ucrainei avioane de luptă F-16, având în vedere opoziția de lungă durată a lui Wilders față de sprijinul militar pentru Kiev. Alte probleme (cum ar fi economia și migrația) par să explice rezultatul puternic al lui Wilders, în timp ce opoziția populației față de susținerea Ucrainei rămâne scăzută, potrivit majorității sondajelor. Cu toate acestea, dacă Wilders intră la guvernare și alege să schimbe abordarea țării față de Ucraina, forța sprijinului public pentru Ucraina va fi pusă la îndoială.

După aproape doi ani de lupte, războiul din Ucraina nu mai este privit ca o urgență de o mare parte a publicului european, în special de cei care nu sunt apropiați de zona de conflict. Imediat după invazie, mulți europeni s-au temut că țările lor ar putea fi următoarele, că Rusia ar putea folosi arme nucleare sau că războiul ar putea escalada în alte moduri. Dar niciunul dintre aceste rezultate nu s-a materializat, astfel încât mulți europeni văd în prezent Ucraina ca pe unul dintre diferitele războaie care se desfășoară departe de casă, pentru unii poate la fel de îndepărtat și de abstract precum conflictele din Armenia sau Gaza, se mai arată în analiza preluată de TVR.

Europenii, sceptici că Ucraina poate câștiga războiul

Datele arată, de asemenea, o încredere slabă în rândul europenilor că Ucraina poate câștiga acest război. În septembrie, doar în câteva țări intervievate – Danemarca (46%, Estonia (67%), Polonia (49%) și Portugalia (48%) – a existat o opinie predominantă potrivit căreia ar fi mai degrabă probabilă, decât improbabilă, o victorie a Ucrainei în următorii cinci ani.

Un număr considerabil mai mic de persoane împărtășeau această convingere în Franța (28 la sută), Germania (32 la sută), România (35 la sută), Spania (26 la sută), Elveția (35 la sută) și chiar și în Regatul Unit (34 la sută). În Italia, doar 20 la sută au considerat probabilă victoria Ucrainei, în timp ce aproape de două ori mai mulți (38 la sută) au considerat că Rusia este câștigătoarea probabilă.

Slaba încredere în șansele de victorie ale Ucrainei nu înseamnă neapărat că oamenii se așteaptă ca Rusia să câștige. De fapt, 38 la sută, în medie (trecând de la 23 la sută în Estonia la 46 la sută în Franța și 47 la sută în Regatul Unit), nu consideră nici Ucraina, nici Rusia ca fiind capabile de a câștiga acest război în următorii cinci ani. Prin urmare, se pare că mulți europeni se pregătesc pentru un război veșnic – așteptându-se ca instabilitatea din Ucraina să devină noua normalitate.

Iar de aici, există o cale scurtă spre dezangajare. Pentru a menține publicul la bord, unii lideri europeni prezintă Ucraina ca luptând nu doar pentru propria independență, ci și pentru viitorul Europei. În timpul unei vizite la Kiev în noiembrie, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat în fața parlamentului ucrainean: „Voi luptați nu numai pentru libertatea, democrația și viitorul vostru, ci și pentru al nostru. Vă luptați pentru Europa”. La începutul acestui an, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că Ucraina „protejează astăzi Europa”.

Europenii nu percep propriile țări ca fiind angajate în război, de aici și miza mică

Dar, în cea mai mare parte, cetățenii europeni nu își percep propriile țări ca fiind implicate în acest război. Oamenii rareori își văd propria țară ca fiind în război cu Rusia: doar 11 la sută din România și Elveția cred acest lucru, iar cel mai mare rezultat este înregistrat în Estonia, cu 31 la sută. Între timp, cel puțin un sfert dintre respondenții din fiecare țară europeană chestionată consideră că Statele Unite sunt în război cu Rusia – cu cel mai mare rezultat în Italia, unde această convingere este susținută de 51%.

Astfel, europenii par să vadă în acest război o miză mai mică pentru țările lor decât cea pe care o percepeau la începutul anului 2022 – când, potrivit sondajului nostru de opinie de chiar înainte de începerea războiului, majorități din Germania, Polonia și România și cel puțin 45 la sută în Finlanda, Franța, Italia și Suedia considerau că poziția Rusiei față de Ucraina reprezenta o mare amenințare militară pentru țările lor.

Problemă suplimentară – intrarea în UE; 200 de mld. de dolari ar ajunge în Ucraina după aderare

Se poate spune că cel mai important sprijin pe care Europa îl poate oferi Ucrainei este aderarea la UE, cu toate garanțiile de sprijin financiar și de securitate pe care le presupune aderarea la UE. Decizia Consiliului UE de săptămâna trecută de a deschide negocierile cu Ucraina și Moldova a fost importantă în acest sens, dar a fost doar primul pas pe un drum lung până la intrarea în club, având în vedere că este nevoie de un efort considerabil în ceea ce privește cerințele de reformă pentru Ucraina și pentru UE însăși.

Aici devine clar de ce contează atât de mult opinia publică europeană legată de război. Estimările interne ale Consiliului UE prevăd că aproximativ 200 de miliarde de dolari din fondurile UE ar urma să ajungă în Ucraina în decurs de șapte ani după aderare. De asemenea, aderarea Ucrainei la UE ar schimba în mod semnificativ dinamica în jurul fondurilor europene (care reprezintă principalul instrument al UE de reducere a decalajelor de dezvoltare în cadrul blocului), transformând actualele state mari beneficiare, precum Polonia, în contribuitori neți.

De asemenea, mulți europeni s-ar putea teme de efectele pe care aderarea Ucrainei la piața unică a UE le-ar putea avea asupra afacerilor și locurilor lor de muncă, așa cum au demonstrat interdicția impusă de Polonia exporturilor de cereale din Ucraina în vara anului trecut și cel mai recent blocaj la punctele de trecere a frontierei cu Ucraina al șoferilor de camioane ungari, polonezi și slovaci.

Faptul de a oferi mai mulți bani Ucrainei nu este o evoluție pe care actualii cetățeni ai UE ar accepta-o cu ușurință, mai ales pe fondul crizei actuale a costului vieții. Este foarte posibil ca pozițiile liderilor cu privire la posibila aderare a Ucrainei la UE și la continuarea sprijinului financiar și militar pentru Kiev să ocupe un loc important în viitoarele alegeri pentru Parlamentul European, care vor fi organizate simultan în toate cele 27 de state membre ale UE în iunie 2024. Din aceste motive, oboseala tot mai mare a Europei față de război ar trebui să fie luată în serios acum. În caz contrar, aceasta ar putea începe să constrângă agendele politice ale liderilor UE în lunile și anii următori.

Pentru a se feri de acest lucru, liderii europeni trebuie să dea dovadă de o înțelegere mai profundă a crizei costului vieții și a motivelor pentru care unii europeni leagă dificultățile lor economice de războiul din Ucraina. Subvențiile acordate gospodăriilor și întreprinderilor pentru a le ajuta să suporte aceste costuri pot fi de ajutor, dar nu vor fi suficiente.

Liderii europeni trebuie, de asemenea, să preîntâmpine urgent ceea ce pare a fi o schimbare majoră în atitudinea față de Ucraina. Aceștia ar trebui să încadreze conflictul ca fiind un război al Rusiei împotriva Europei, nu doar împotriva Ucrainei. Ei ar trebui să le reamintească alegătorilor că o Ucraină împotmolită în război și o Rusie victorioasă ar fi și mai costisitoare pentru UE, perpetuând amenințarea în vecinătatea sa directă. Liderii europeni trebuie să elaboreze un argument mai puternic în favoarea extinderii UE, clarificând faptul că aderarea Ucrainei la uniune va aduce beneficii și europenilor obișnuiți, prin extinderea spațiului de stabilitate, prosperitate și libertate.

Totuși, pentru ca toate acestea să fie credibile, liderii europeni trebuie să elaboreze un argument mai convingător privind modul în care Ucraina poate câștiga. O victorie ucraineană cere ca Europa să investească în capacitatea sa industrială de apărare, astfel încât să poată susține Ucraina, dacă Washingtonul va decide să nu o mai facă. Rusia mizează pe capacitatea sa de a rezista mai mult decât sprijinul occidental pentru Ucraina, iar acest pariu trebuie să fie unul greșit.

****