O comparație: diferențe între Prognoza de primăvară a CE și perspectiva României despre ea însăși

Lansarea aproape concomitentă în spațiul public a Programului de Convergență asumat de România pentru perioada 2015 – 2018 și a Prognozei de primăvară a Comisiei Europene prilejuiește o comparație între modul în care apar perspectivele de dezvoltare ale României văzute din interior și cele avansate în urma analizei externe.

Din alăturarea aprecierilor calitative și a cifrelor avansate se impun câteva observații, rămânând ca timpul să dea dreptate într-o măsură mai mare sau mai mică variantelor de prognoză transmise publicului și mediului de afaceri.

 1- Dezacordul major între Programul de Convergență de-abia transmis către Bruxelles și estimarea Comisiei apare la nivelul deficitului bugetului general consolidat.

Dacă în 2015 nu se întrevăd diferențe decât la nivelul a 0,15% din PIB (1,45% din PIB zicem noi și 1,6% din PIB zice Comisia) , perspectiva pentru 2016 este net diferită, cu un deficit estimat de CE aproape triplu decât cel planificat de Ministerul Finanțelor ( 3,5% din PIB zic ei, în raport cu doar 1,2%, cât zicem noi).

Anul 2016 se vede diferit și în ceea ce privește deficitul structural, care ar urma să se ducă de la circa 1,25% din perioada 2014 – 2015 spre 3,5% din PIB ( ceea ce ar însemna un derapaj major din punct de vedere al echilibrelor macroeconomice).
Precum și referitor la datoria publică, care ar urma să urce la 42,4% în 2016, în loc să coboare la 39,4% (ce-i drept aici a fost pusă în Programul de Convergență o steluță privind modul de calcul, potrivit unui regulament care ”nu este concept ESA”).

2- Inflația menționată în raportul UE pentru anul 2014 este cea calculată pe baza metodologiei armonizate la nivel european. Adică este vorba despre indicele IAPC și nu cel de uz intern IPC (folosit încă, inclusiv în cadrul legislației referitoare la indexare dar și ca reper în raport cu care se stabilește coridorul la țintirea inflației).

Valoarea redusă record de 1,4% (și nu 1,1%, cât a rezultat după metodologia națională) folosită de UE în analiză se referă la media anuală și nu la modificarea prețurilor pe parcursul anului 2014, care a fost de doar 0,83%. Raportul european face referire la factori favorizanți conjuncturali în acest sens, precum reducerea TVA la pâine, scăderea prețurilor mondiale la petrol și recolta agricolă bună.

Interesant este că raportul de țară al CE vede o scădere a inflației armonizate la 0,2% în anul 2015 ( cu care Programul de Convergență este în acord) dar și o creștere la doar 0,9% în 2016, mult sub norma teoretic dezirabilă de 2% (prinsă ca atare în Programul de Convergență) și de banda de 1 la sută față de 2,5% stabilită ca țintă de inflație ( deocamdată în alți termeni metodologici, de către BNR).

Context în care indexările de pensii cu 5% în acest an plus ce se va mai oferi în anul electoral viitor dar și creșterea compensării salariaților cu 2,5% – 2,8% apar mai mult sau mai puțin excesive.

3- De menționat, chiar dacă estimările sunt apropiate de această dată,graficul contribuțiilor la creșterea PIB arată că exportul net va reveni din acest an în teritoriul negativ, acolo unde nu se mai situase dinaintea crizei, în 2008 (excepție un minim -0,1% în 2011).

Reamintim că ieșirea din situația economică dificilă s-a făcut prin poziționarea exporturilor drept principal motor de creștere, cu efect maxim asupra PIB în 2009 (odată cu devalorizarea leului) și în 2013 (pe fondul păstrării parității în raport cu euro).

Valoarea scăzută a deficitului de cont curent, care a atins un nivel de doar -0,5% din PIB anul trecut, nu va mai fi reeditată în 2015 și 2016, urmare a deteriorării balanței comerciale prin ritmul mai mare de creștere a importurilor față de cel al exporturilor. Ea ar urma să se ducă spre 0,8% în acest an și 1,0% în 2016, valori relativ ușor de compensat prin intrări de capitaluri străine.

4 – O discrepanță evidentă se constată la nivelul deflatorului PIB, respectiv al indicelui utilizat pentru stabilirea creșterii economice reale prin ajustarea PIB exprimat în prețuri curente la prețurile perioadei de bază, față de care se calculează creșterea reală. Noi zicem că acești indici vor fi 1,8 pentru 2015 și 2,3 pentru 2016 iar experții europeni văd doar 1,3 și, respectiv, 1,7.

Poanta este că acolo unde diferența de deflator este mai mare, diferența de prognoză este cu mult mai mică. Dacă noi avansăm o creștere economică de 3,2% anul acesta și 3,4% la anul, ei estimează doar 2,8% pentru acest an dar 3,3% pentru 2016.