O cauză structurală a deficitului bugetar : Evoluția pe 17 ani a muncii în economia subterană - CursDeGuvernare.ro
vineri

22 octombrie, 2021

O cauză structurală a deficitului bugetar : Evoluția pe 17 ani a muncii în economia subterană

27 septembrie, 2013

Neplata contribuțiilor de asigurări sociale reprezintă aproape un sfert din evaziunea fiscală totală. În principal, este vorba despre plata ”la negru” pentru munca depusă, adică neachitarea sumelor cuvenite statului pentru pensii, sănătate și șomaj. Anul trecut, România avea 1,45 milioane persoane care lucrau în această formă, ceea ce însemna 23% din totalul salariaților.

Tehnic, numărul celor care lucrează fără să achite taxe este dat de diferența între numărul de salariați rezultat pe baza Anchetei asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) și cel care figurează în Cercetarea statistică privind costul forței de muncă în unitățile economico-sociale, unde sunt cuprinse doar locurile de muncă pentru care se contabilizează impozitele cuvenite statului.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Se poate observa cum situația economică foarte dificilă a generat o creștere masivă a muncii ”la negru” în anul 1999, după care a urmat o revenire spre niveluri mai scăzute și o reluare a creșterii sectorului nefiscalizat care a dus în 2004 la depășirea pragului de 1 milion de salariați fără acte în regulă.

Introducerea cotei unice de impozit de 16% în 2005 nu a avut decât un efect minor, cu un nou avans al numărului de persoane dispuse să încalce legea pe măsură ce cota efectivă de impozitare a urcat spre nivelurile din 2004, urmare a neindexării deducerii personale și chiar a diminuării ei ulterioare pentru cei cu venituri impozabile de peste 1.000 de lei.

Manifestarea deplină a afectelor crizei economice a dus numărul celor care lucrează ”la negru” spre cota de 1,5 milioane persoane. Cu mare greutate și cu derularea unor programe de reintegrare profesională ce au costat aproape 0,3% din PIB s-a reușit anul trecut stoparea pentru moment a tendinței de creștere dar reușita plafonării evaziunii de pe piața muncii în 2013 rămâne încă incertă.

O altă categorie importantă a economiei neobservate o reprezintă activitatea realizată de unităţile neînregistrate din sectorul informal. În această categorie intră: croitorii, mecanicii auto, coaforii, zugravii, instalatorii, profesorii care predau lecţii particulare, persoane care închiriază casă în timpul vacanţei etc. Pentru astfel de activităţi se realizează evaluări distincte, folosindu-se ipoteze specifice.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Per total, anul trecut s-a produs o evaziune fiscală în sumă de aproximativ 19 miliarde lei la contribuțiile de asigurări sociale, la care se adaugă alte 6 miliarde lei neachitați în contul impozitului pe venit. Asta în contextul în care evaziunea fiscală totală a fost estimată undeva în jur de 81 miliarde lei sau 14% din PIB.

Un calcul simplu arată că dacă am fi redus cu 60% evaziunea fiscală (de eliminat în totalitate nu a reușit nici o țară din lume) anul trecut, nu am fi avut deficit bugetar și nu ar fi trebuit să venim cu subvenții de la buget pentru a putea efectua în bune condiții plata pensiilor și indemnizațiilor de șomaj. Asta chiar dacă am mai fi avut în continuare un număr ”rezonabil” de circa 600 de mii de lucrători nefiscalizați, la fel ca în anii 2001 – 2002.

Evoluția evaziunii fiscale din muna la negru și din sectorul informal în perioada 2000 – 2012 ( miliarde lei) :

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Simplificat, România are cam șase milioane de salariați, dintre care numai 4,5 milioane contribuie la buget iar ceilalți sunt pe post de free-riders, adică beneficiază de servicii sociale fără a plăti taxele pe muncă și venit. Primii, care întrețin fiecare și câte un pensionar, nu primesc servicii din partea statului pe măsura contribuțiilor.

Rata de dependență se transformă astfel, în mod real la nivelul întregii societăți, de la 0,75 la 1 ( dacă am avea 6 milioane de salariați contributivi la 4,5 milioane pensionari), la 1,33 la 1 ( 4,5 milioane salariați contributivi la cei 4,5 milioane pensionari plus cei 1,5 milioane salariați necontributivi). Mai mult, aici de aici rezultă și dificultatea de a reduce cota legală de taxare a salariilor fără a extinde teritoriul fiscalizat pe piața muncii.


citește și

lasă un comentariu

3 răspunsuri

  1. nu cred in cifrele mentionate in articol privind munca la negru poate in ultimul timp in cadrul muncii la negru s-a introdus si munca la gri adica salar minim pe carte si restul in plic, altfel nu ar putea fi calculata pierdrea cas si nici numarul de angajati la negru nu ar fi avut cum sa creasca fata de 2008,in domeniile care s-au prabusit cel mai puternic in criza predomina munca la negru, de ex constructiile turismul comertul, cum sa fie mai multi oameni la negru daca aceste domenii au scazut cel mai mult?

  2. Atentie! Aveti o hiba metodologica. In Ancheta asupra forței de muncă în gospodării, nr de salariati rezulta pe baza calculului din total populatie oficiala, fara a se tine cont de efectul migratiei, mai ales dupa 2005 – 2007. Calculam din 18 milioane total populatie, nu din cei 15,6 – 16 milioane care in aceasta perioada au fost de fapt in tara. De unde un nr mai mare de salariati, de unde o diferenta mai mare intre estimarea lor si platitorii de impozite ce rezulta din cealalta cercetare, Cercetarea statistică privind costul forței de muncă în unitățile economico-sociale. O parte insemnata din aceasta crestere a celor neprinsi in impozite sint de fapt cei care sint in strainatate, iar concluziile, pe cale de consecinta, sint de revizuit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

3 răspunsuri

  1. nu cred in cifrele mentionate in articol privind munca la negru poate in ultimul timp in cadrul muncii la negru s-a introdus si munca la gri adica salar minim pe carte si restul in plic, altfel nu ar putea fi calculata pierdrea cas si nici numarul de angajati la negru nu ar fi avut cum sa creasca fata de 2008,in domeniile care s-au prabusit cel mai puternic in criza predomina munca la negru, de ex constructiile turismul comertul, cum sa fie mai multi oameni la negru daca aceste domenii au scazut cel mai mult?

  2. Atentie! Aveti o hiba metodologica. In Ancheta asupra forței de muncă în gospodării, nr de salariati rezulta pe baza calculului din total populatie oficiala, fara a se tine cont de efectul migratiei, mai ales dupa 2005 – 2007. Calculam din 18 milioane total populatie, nu din cei 15,6 – 16 milioane care in aceasta perioada au fost de fapt in tara. De unde un nr mai mare de salariati, de unde o diferenta mai mare intre estimarea lor si platitorii de impozite ce rezulta din cealalta cercetare, Cercetarea statistică privind costul forței de muncă în unitățile economico-sociale. O parte insemnata din aceasta crestere a celor neprinsi in impozite sint de fapt cei care sint in strainatate, iar concluziile, pe cale de consecinta, sint de revizuit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr