Legea politicii: 2016 – anul electoral cu mai multe partide în competiție

Demersul parlamentarilor de a redesena arhitectura sistemului politic include simplificarea condițiilor pentru înființarea unui partid, pe lângă amendarea legii alegerilor locale, a modului în care vor fi aleși deputații și sentorii și introducerea finanțării publice a campaniilor, astfel încât legislația va permite crearea unei formațiuni cu doar trei membri fondatori și, indirect, creșterea numărului de competitori dintre care poate alege electoratul.

Proiectul de modificare a legii partidelor, definitivat de Comisia de Cod Electoral, urmează să intre în dezbaterea Senatului, într-o primă fază, și prevede eliminarea prevederilor care obligă un partid să depună odată cu cererea  de înscriere la tribunal o listă cu cel puțin 25.000 de semnături, aparținând membrilor fondatori din cel puțin 18 județe ale țării, dar nu mai puțin de 700 de persoane din fiecare județ.

Abrogarea acestei prevederi din legea în vigoarea (Legea nr.14/2003) este rezultatul unor discuții mai vechi legate de liberalizarea pieței partidelor politice, cu scopul de a da greutate libertății de asociere și ideii de pluralism politic, în așa fel încât alegătorul să aibă posibilitatea de a opta între mai multe oferte și de a se sparge monopolul deținut de marii actori politici care domină scena.

Curtea Constituțională obligă Parlamentul să simplifice legea

De-a lungul timpului, tendința parlamentarilor români a fost tocmai aceea de a înăspri condițiile legale pentru înființarea formațiunilor și de a mări pragul electoral, tocmai pentru a-și conserva avantajele.

Pe lângă presiunea de reformare a sistemului care s-a degajat în urma alegerilor prezidențiale de anul trecut, parlamentarii a fost obligați să elimine condiția celor 25.000 de semnături chiar de Curtea Constituțională a României (CCR).

În februarie 2015, magistrații CCR au declarat neconstituțional articolul 19, alin 3 din legea în vigoare, care impunea această condiție. Decizia Curții a fost luată după ce Partidul Pirat, cu sediul la Cluj, a ridicat excepția de neconstituționalitate, după ce Tribunalul București a respins cererea de înregistrare, pe motiv că fondatorii nu au depus lista celor 25.000 de semnături.

Proiectul de lege prevede că pentru actul de constituire a unui partid va fi nevoie de semnătura a trei membri fondatori.

De asemenea, în conformitate cu principiul protecției datelor cu caracter personal, a fost eliminată cerința privind codul numeric personal din lista semnăturilor de susținere ale  membrilor fondatori (menținându-se, în schimb, celelalte condiții: numele și prenumele, data nașterii, adresa, felul actului de identitate, seria și numărul acestuia, semnătura).

Comisia de Cod electoral a mai eliminat articolul 27 care precizează că ”în fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate să își actualizeze listele de membri”, iar ”listele actualizate vor fi depuse la Tribunalul Bucuresti până la data de 31 decembrie a acelui an”.

O altă modificare importantă este legată de abrogarea unor prevederi care obligau partidele să se structureze în funcție de organizarea teritorial-administrativă a țării și să aibă filiale teritoriale, renunțarea la aceste prevederi permițând practic apariția unor formațiuni cu caracter regional sau local (ceea ce ar putea fi un impact mai puternic în condițiile în care proiectul privind regionalizarea ar fi readus în dezbatere).

Concret, articolul 4, alin 1 din legea în vigoare prevede că ”partidele politice se organizează și funcționează după criteriul administrativ-teritorial”, urmând să aibă organizații teritoriale. În varianta propusă de Comisia de Cod electoral se precizează că: “Partidele politice se pot organiza și funcționa la nivel național, la nivel local sau atât la nivel național, cât și local, conform statutului propriu.“ “Partidele politice își pot organiza structuri interne potrivit statului propriu. Structurile interne pot reprezenta partidul politic față de terți la nivelul corespunzător, pot deschide conturi la bancă și răspund de gestionarea acestora.“

Și în privința dizolvării unui partid pe cale judecătorească a fost eliminată ca fiind ”excesivă” prevedere potrivit căreia o formațiune putea fi dizolvată ”dacă partidul politic nu obține, la două alegeri generale succesive, un număr de cel puțin 50.000 de voturi la nivel național, pentru candidaturile depuse în oricare dintre scrutinele următoare: consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților, Senat”.

Apariția unui număr mai mare de noi partide va fi posibilă în condițiile în care, simultan, este introdus și sistemul de finanțare a campaniilor de la bugetul de stat. Finanțarea publică a partidelor și a campaniilor a fost votată de Camera Deputaților săptămâna trecută, legea fiind transmisă spre promulgare președintelui. Partidele își vor putea deconta sumele cheltuite în campanie, în condițiile în care trec pragul electoral.

Plafoanele pentru cheltuielile de campanie sunt destul de mari, iar partidele pot recurge și la împrumuturile de la persoane fizice și juridice. Decontarea cheltuielilor se face, teoretic, pe baza documentelor prezentate de mandatarul partidului de către Autoritatea Electorală Permanentă, care este practic transformată într-un organism de control financiar al sistemului politic, fără însă a beneficia de infrastructura necesară punerii în practică a unui mecansim eficient de verificare a partidelor.

Inflația de partide din anii 90 vs monolitul FSN

După prăbușirea regimului comunist, printre primele acte normative adoptate a fost decretul lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 care prevedea trecerea de la sistemul partidul unic la principiul libertății de asociere și al pluralismului politic.

Articolul trei stabilea că ”în vederea înregistrării, fiecare partid și organizație obștească trebuie să-și prezinte statutele de organizare și funcționare, programul politic, să-și declare sediul și mijloacele financiare de care dispun și să facă dovada că are cel puțin 251 de membri”.

Condiția de a prezenta lista cu doar 251 de membri a dus la o inflație de partide în primii ani de după prăbușirea regimului comunist, însă această libertate de asociere nu a influențat jocul politic, dominat multă vreme de Frontul Salvării Naționale.

73 de partide au participat la primul scrutin parlamentar din mai 1990.

În absența unui prag electoral legal, 9 partide au intrat în Senat și 17 în Camera Deputaților, însă diferența dintre acestea și FSN era hotărâtoare, Frontul obținând peste 67% din mandate.

Fenomenul trebuie privit însă prin prisma faptului că alegerile erau organizate de FSN, care deținea întreaga putere, controla accesul la resurse și mass-media, precum și a inevitabilei lipse de cultură civică a electoratului în acel context.

Legea a fost schimbată, pentru prima oară, în 1996 când a crescut numărul necesar de semnături la 10.000, iar în 2000 a fost ridicat pragul electoral de la 3 la 5 % pentru un partid,  ceea ce a dus la reducerea numărului de partide.

În 2003, odată cu revizuirea constituției, legislația electorală a fost modificată din nou, parlamentarii impunând soluția celor 25.000 de semnături, ca pe una de ”compromis” în condițiile în care puterea de atunci reprezentată de PDSR (actualul PSD) dorea chiar reguli mai aspre și un plafon de 50.000 de semnături.

Înființarea partidelor în statele UE

Contrar tendințelor manifestate de legiuitorul român  de a crește numărul de semnături necesare pentru înființarea unui partid, în statele membre al Uniunii Europene tradiția este aceea ca legea să fie extrem de permisivă, dând astfel șansa alegătorului să opteze dintr-o gamă largă de oferte politice.

Astfel, dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, mai mult de jumătate permit înființarea unui partid cu 1 (Austria), 2 (Spania și Slovenia) sau 3 membri fondatori (Anglia, Italia, Belgia, Olanda sau Franţa).

În Polonia, Cehia și Lituania, numărul minim este de 1.000 de membri fondatori sau susţinători.

Noi partide după legea actuală

Chiar și în condițiile actualei legislații, după alegerile prezidențiale de anul trecut, mai mulți actori politici și-au anunțat intenția de a pune bazele unor noi formațiuni politice, pe fondul discursului public despre necesitatea reformării clasei politice, ca semnal al votului din 16 noiembrie 2014.

Monica Macovei, candidat la președinție plasat pe locul 5, este prima care a anunțat înființarea unui nou partid, eurodeputatul fiind și cea care a prezentat în campania electorală o inițiativă legislativă în sensul simplificării procedurilor de înregistrare a unei formațiuni politice.

Partidul se va numi M10 (de la ”decalogul” politic propus de Macovei chiar din timpul campaniei), procesul de strângere a semnăturilor fiind în derulare.

Un alt demers de a pune bazele unei noi formațiuni a fost inițiat de fostul președinte PSD Mircea Geoană, exclus din partid imediat după alegerile prezidențiale, alături de primarul sectorului 5 Marian Vanghelie. Mircea Geoană a demarat procesul de înființarea a Partidului Social Românesc, fiind în același stadiu de strângere a semnăturilor pentru înregistrarea la Tribunalul București.

Mircea Geoană a invocat și sprijinul 20 de parlamentari PSD, această grupare fiind luată în considere în cadrul negocierilor cu PNL pentru schimbarea majorității parlamentare. Atragerea de noi parlamentari bate însă pasul pe loc, iar, între timp, Marian Vanghelie a fost arestat preventiv pentru fapte de corupție.

Fostul lider al grupului deputaților PPDD, Daniel Fenechiu a anunțat și el crearea Partidului Democrat, alături de o parte din deputații care au fost excluși din PPDD.

Deputatul Sebastian Ghiță intenționa să înregistreze un nou partid de stânga, el demisionând din PSD tot după scrutinul prezidențial. Sebastian Ghiță se află și el sub control judiciar, fiind urmărit penal pentru acte de corupție.

Candidat independent la alegerile locale din București, în 2012, Nicușor Dan este printre cei care dorește să înființeze o nouă formațiune politică, cu accent local, potrivit propriilor declarații.