Nivelul producției industriale – cea mai redusă revenire din regiune. Efectele pandemiei în context european și care ar fi creșterea necesară

România s-a situat în luna iunie 2020 pe locul 5 din coadă între țările membre UE în ceea ce privește nivelul producției industriale raportat la aceeași lună din anul precedent.

Cu -14,3%, ne-am situat imediat sub media Zonei Euro, în timp ce Ungaria și Cehia s-au plasat, alături de Slovenia și Franța între media Zonei Euro și media UE. Polonia, Slovacia, Bulgaria și țările baltice au consemnat o performanță mai bună decât media europeană.

Paradoxal, tocmai corelat cu faptul că figurăm pe locul trei ca revenire în iunie față de mai cu +16,3%, după Slovacia (+21,7%) și Ungaria (+17,1%) (deci a avut de unde să crească la loc de pe o bază mai redusă) rezultă că industria românească s-a confruntat cu probleme mai mari decât alte țări din regiune în condiții de pandemie.

Nivelul de scădere nu trebuie, însă, să ne mire, deoarece țara noastră este încadrată în lanțurile de producție conectate la cele mai mari trei economii ale UE, care sunt și principalii noștri parteneri comerciali. Ori, din grafic pare că suntem undeva la media evoluțiilor din Germania, Italia și Franța, la care va trebui să ne uităm mai atent.

O analiză a Eurostat asupra impactului Covid19 asupra producției industriale din țările membre prezintă sintetic situația prin raportarea datelor pentru luna aprilie, cea de impact maxim, la februarie, când nu s-au resimțit efectele pandemiei, precum și raportarea lunii iunie la situația de minim din aprilie, pentru a vedea care a fost revenirea.

Ceea ce ne permite să facem o selecție a statelor din regiune și a marilor economii ale UE pentru a vedea în ce măsură industria și-a revenit la mijlocul anului din șocul administrat la finele primului trimestru.

De reținut, pe noi ne-a ajutat mult în iunie creșterea puternică a industriei auto pe ansamblul UE (+49,8% față de numai 22,7% în cazul producției de mobilă și +9,1% media pe total sector industrial).

Cu toate acestea, am rămas deocamdată în urma statelor din blocul estic cu care concurăm atât pe piața externă cât și pe piața internă. Mai mult, matematica elementară ne poziționează ca revenire în iunie la situația preCovid mai slab decât Franța, Italia sau Germania (care deși a preluat mai bine impactul inițial își revine, surprinzător, mai greu).

În treacât fie spus, trebuie subliniat că revenire nu înseamnă o creștere de aceeași amplitudine cu scăderea maximă ci procentaje cu mult superioare, după cum se poate vedea cel mai clar în cazul Italiei, care, după scăderea de 43% ar fi avut nevoie de o creștere cu 75% pentru a reveni la nivelul inițial de producție.

Astfel, pentru a reface rezultatul din februarie 2020, industria românească ar mai avea nevoie de o creștere de încă 18%. Numai apoi se va putea concentra pe recuperarea scăderilor deja consemnate în partea a doua a anului 2019 (-5,6% media lunară FĂRĂ niciun Covid), pentru a reveni la situația din 2018. Ceea ce ar înseamna alte șase procente în plus.

Așadar, cumulat succesiv, ne trebuie un spor de circa 25% într-una din lunile viitoare față de iunie 2020. De-abia atunci se va putea pune problema reluării trendului de creștere în termeni reali față de unde era industria în urmă cu doi ani.