România deține poziția de „lanternă roșie” europeană în materie de cheltuieli guvernamentale pentru cercetare-dezvoltare (R&D), potrivit datelor publicate de Eurostat.
În 2020, nivelul acestora a scăzut la doar 14,8 euro/locuitor, sub cele din Bulgaria (20,9 euro/loc.), Ungaria (38,8 euro/loc.), Letonia (41,5 euro/loc.) și Polonia (57,3 euro/loc.).
Pentru referință, menționăm că media la nivelul UE27 a fost de peste 15 ori mai mare decât la noi (225,3 euro/loc.), cele mai ridicate valori fiind consemnate anul trecut în țările nordice: Luxemburg (648,1 euro/loc.), Danemarca (519,2 euro/loc.), Germania (443,2 euro/loc.), Finlanda (373 euro/loc.), Austria (369,6 euro/loc.), Suedia (355,2 euro/loc.), și Olanda (340,8 euro/loc.).
De reținut, în primul an al pandemiei, 23 din cele 27 de state ale Uniunii și-au MAJORAT sumele alocate pentru sectorul R&D, excepțiile fiind marginale ( Portugalia de la 72,7 euro în 2019 la 71,4 euro în 2020, Malta de la 61,3 euro la 58,3 euro și Ungaria de la 40,6 euro la 38,8 euro). În România, caz cu totul aparte, scăderea a fost de 7,3 euro/loc. sau o treime din banii anului anterior.
Ca tendință pe termen mai lung, în ultima decadă, raportul Eurostat atrage atenția că cele mai mari creșteri ale cheltuielilor guvernamentale pentru R&D pe locuitor s-a consemnat în Letonia ( triplare, de la 14 euro în 2010 la 42 euro în 2020, dovadă că se putea și la noi), Grecia (de la 62 euro la 148 euro, în pofida crizei economice) și Estonia (aproape o dublare, de la 77 euro la 141 euro).
Interesant de remarcat și faptul că trei alte state care au înregistrat scăderi în deceniul anterior ( în pofida obiectivelor clamate prin strategia pentru 2020), au fost latine (Portugalia de la 92 euro în 2010 la doar 71 euro anul trecut), Spania (de la 179 euro la 144 euro) și Franța (de la 253 euro la 235 euro).
Ceea ce reflectă o problemă de mentalitate, desigur pe cu totul alte paliere, dar ce pot genera, în absența implicării puternice a mediului privat, performanțe mai scăzute și economii cu deficite din cauza competitivității relativ mai reduse. Celelalte două state care au apăsat ceva mai puțin pe pedala cercetării și dezvoltării de noi produse sunt Irlanda (de la 181 euro la 175 euro, marginal la nivel destul de ridicat) și, atenție la consecințe, Finlanda (de la 387 euro la 373 euro), țară ce și-a redus ritmul de dezvoltare în ultimii ani.
3 răspunsuri
Românii e băștepți, românii e băștepți, uraa, drăguța mea, românii e băștepți!
Românii sunt atât de deștepți, încât nu au nevoie de cheltuielile guvernului. Ei cercetează și dezvoltă noi metode de supraviețuire, gena ”survivalist” este unic dezvoltată în genomul neamului românesc.
Știința și tehnica sunt dezvoltate instinctiv, nu sistematic ca în celelalte țări. Fiece român este un mic geniu savant, din păcate mulți fac parte din categoria ”savantului idiot”, capabil să-ți debiteze instant teoriile fundamentale ale: constipației, vaccinației, asupririi nației….
Luxemburg, Germania, Austria și Olanda nu sunt țări nordice.
Din nou, iarasi si iarasi, se pune in mod fals problema finantarii cercetaroo stiintifice romanesti, batand moneda pe ideia – falsa in esenta – ca numai lipsa fondurilor generoase este vinovata de slaba productie a cercetarii romanesti. Afirmatia este falsa ! Cata vreme nu se face o reforma profunda a modului de abordare a acestei activitati in Romania si, mai ales, a modului de stabilire a tintelor si de evaluare a rezultatelor, nimic nu se va schimba, oricat ar creste fondurile publice pompate in cercetare. Inainte de orice trebuie stabilite clar, prin legiferare, obeictivele cercetarii stiintifice (nu productia de ‘vizibilitate”, care serveste doar cercetatorilor luati ca indivizi si aproape deloc intereselor dezvoltarii tarii) precum si un sistem de evaluare a realiarilor raporta e de cerectare in lumina si a contributiei dovedite a acestor realizari la transformarea economiei in „economie bazata pe cunoastere”. Cea mai buna dovada a faptului ca simpla pompare de sume mari este ineficienta se poate deduce din faptul ca in tara s-a adus aparatura valoroasa si de top – cu contributia majora a fondurilor UE – pe care nu o valorifica nimeni, inca, la maximul potentia, din cauza sistemului viciat de acordare a doctoratelor si celui de promovare pe grade profesionale, cu salarizare bogata, dar necorelata cu vreo contributie la dezvoltarea economiei. Altfel, hai sa vorbim discutii si sa ne plangem de lipsa banilor… este cineva in tara asta care sa ceara altceva de la bugetul public ?