În contextul războiului în Europa, cursa pentru găsirea următorului șef al NATO este demarată. Jens Stoltenberg a condus cu mână fermă organizația într-o perioadă în care capitalele occidentale s-au grăbit să ajute Ucraina să respingă trupele invadatoare rusești.
Dar, pe măsură ce mandatul său se apropie de final, în septembrie, speculațiile cresc cu privire la cine i-ar putea urma. Ar putea fi o femeie? Cineva din Europa de Est?
Războiul de la Moscova complică foarte mult decizia, care necesită un consens între liderii celor 30 de țări membre ale NATO. Următorul secretar general, scrie Politico, trebuie să joace un rol de echilibru, să încurajeze capitalele să continue să furnizeze arme Ucrainei și în paralel să construiască propria apărare NATO – totul în timp ce rămâne în mod oficial în afara conflictului ucrainean.
Puțini trec testul pentru acest rol extrem de sensibil. „Sentimentul general”, a spus un înalt diplomat NATO, este că „este vremea pentru aer curat”. Dar aliații ar putea ajunge să joace ”la siguranță” și să prelungească, din nou, mandatul lui Jens Stoltenberg.
”Asul din mânecă”: Stoltenberg
Un înalt diplomat european a făcut un clasament pe în trei niveluri a numelor vehiculate pentru a ocupa această poziție, clasificate în funcție de ”intensitatea” discuțiilor.
O extensie a mandatului lui Stoltenberg este cea mai menționată opțiune. Un al doilea nivel îi include pe premierul olandez Mark Rutte, pe premierul eston Kaja Kallas și pe secretarul britanic al apărării Ben Wallace.
Un al treilea grup de nume menționate mai puțin frecvent, a spus diplomatul, este format din prim-ministrul lituanian Ingrida Šimonytė, președintele Slovaciei Zuzana Čaputová și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a Germaniei.
Presiuni pentru diversitate de gen sau măcar diversitate regională
Întrucât toți secretarii generali ai NATO au fost până acum bărbați, există presiuni din rândul statelor membre pentru a numi o femeie. „E timpul pentru o femeie Sec Gen”, a spus un diplomat NATO.
Unii dintre aliați au făcut eforturi pentru ”mai multă diversitate regională”. Jens Stoltenberg, care ocupă postul din 2014, este un fost prim-ministru norvegian. Cei mai recenți predecesori ai săi au fost danezi, olandezi și britanici.
Argumente pro, argumente contra prelungirii mandatului actualului șef NATO
Mandatul actualului secretar general a fost prelungit rapid în martie trecut, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Mulți oficiali cred acum că o altă prelungire pentru Stoltenberg, chiar dacă mai scurtă, este o posibilitate serioasă.
În ciuda faptului că unele delegații preferă să vadă ”o față proaspătă” cât de curând, Jens Stoltenberg este perceput în continuare ca un oficial înalt rar, care își poate păstra calmul – și se ține de scenariu – chiar și în cele mai grave crize.
„Stoltenberg vrea să rămână”, a spus un înalt diplomatul NATO. Dar acordarea unei scurte prelungiri a mandatului lui Jens Stoltenberg ar putea face ca o viitoare decizie de înlocuire să se ciocnească de competiția de top a UE pentru locuri de muncă în 2024. Ca să nu mai vorbim de viitoarele alegeri prezidențiale din SUA, un rezultat pe care unii aliați ar prefera să-l evite.
Un purtător de cuvânt al NATO a refuzat să detalieze aspirațiile viitoare ale lui Stoltenberg. Întrebat în decembrie despre această problemă, actualul secretar general a spus BBC: „Acum mă concentrez pe responsabilitățile mele”. „Nu speculez”, a adăugat el, „despre ce se va întâmpla după mandatul meu”.
Frontul de est: candidaturi serioase din Estonia sau Lituania
Unii consideră că anumiți candidați din Europa de Est sunt deosebit de potriviți pentru poziția de secretar general NATO. Deja înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, alianța a avut un impuls pentru a alege un secretar general din est.
Unii oficiali din regiune susțin că războiul a întărit de atunci posibilitatea ca cineva dintr-o țară precum Estonia sau Lituania să fie promovat la vârful Alianței.
„De ani de zile, țările din flancul estic au avertizat cu privire la amenințarea Rusiei”, a spus un oficial din țările baltice. Țările din regiune, a spus oficialul, s-au aflat în fruntea creșterii cheltuielilor militare și a împingerii alianței să-și îmbunătățească apărarea. „Ar fi foarte logic și serios”, a continuat acesta, „să avem pe cineva cu experiență în relațiile cu Rusia și care înțelege logica și mentalitatea Rusiei, care să conducă Alianța Nord-Atlantică”.
Zuzana Čaputová din Slovacia bifează ambele căsuțe în calitate de candidat feminin din est, deși numele ei este menționat mai rar în cercurile alianței. Un purtător de cuvânt al Zuzanei Čaputová a spus că este concentrată pe slujba ei actuală, dar a spus că posibilitatea ca un slovac să fie propus pentru postul NATO este „o reflectare puternică a deciziilor noastre externe și de securitate”.
Un alt personaj posibil în candidatură este Klaus Iohannis, președintele României. Dar s-ar putea confrunta cu obstacole din partea vecină a Ungariei și cu opoziția celor care ar prefera o femeie candidată.
Unele capitale occidentale, totuși, nu ar sprijini astfel de candidați în acest moment, văzând estul alianței – și statele baltice în special – ca fiind prea implicate în războiul din Ucraina.
Estona Kaja Kallas însăși a minimalizat așteptările, spunând presei locale în noiembrie că „probabilitatea ca o astfel de ofertă să fie făcută” este „extrem de scăzută”.
Opțiunea occidentală, cea mai probabilă
Țările NATO de Vest sunt pentru unii aliați o sursă de rezervă de încredere pentru o posibilă conducere.
Ben Wallace, secretarul apărării al Marii Britanii, este foarte respectat și a spus anterior că opțiunea NATO ar fi o „trebă bună” pentru el. Cu toate acestea, se așteaptă că numeroase capitale europene — în special Parisul — să se opună unui nume de la Londra și să insiste asupra unui candidat al UE.
Un posibil compromis propus la Bruxelles este încă un secretar general din Țările de Jos. Politicienii olandezi au fost în mod tradițional o alegere populară pentru acest rol, deținând anterior postul timp de trei mandate, acoperind 21 de ani în ultimele șase decenii.
Olandezii sunt văzuți la fel de serioși în apărare, dar nu la fel de intransigenți ca cei din țările baltice – iar prim-ministrul Mark Rutte, viceprim-ministrul și ministru de finanțe Sigrid Kaag și ministrul Apărării Kajsa Ollongren sunt toți vehiculați ca posibili candidați.
Întrebat despre aceste speculații, premierul Rutte a spus că vrea „să părăsească cu totul politica și să facă ceva complet diferit”. Cei doi miniștri olandezi nu și-au exprimat interesul față de post.
Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, fost ministru german al apărării, este o candidată care ar putea obține sprijin din capitalele occidentale, dar nu este clar dacă este interesată de acest rol.
„Nu comentăm niciodată astfel de speculații”, a spus un purtător de cuvânt al Comisiei. Deși reputația ei în cercurile de securitate este mixtă, Ursula von der Leyen este văzută ca un posibil candidat puternic.
Alte nume vehiculate sunt din Canada: vicepremierul Chrystia Freeland și ministrul de externe Mélanie Joly, dar este puțin probabil ca un canadian să obțină postul.
„Acesta este mai degrabă un coș cu nume vehiculate de oricine”, afirmă un al doilea diplomat european de rang înalt, care adăugă: „Presupunerea mea: Stoltenberg”.
***
