Numărul total de ore lucrate în UE s-a redresat în Trimestrul al III-lea din anul 2020, fără însă a ajunge la nivelul pre-Covid, arată un studiu Eurostat ce prezintă evoluțiile înregistrate pe piața muncii europene în perioada iulie – septembrie.
Comparativ cu intervalul similar din 2019, când nu exista pandemia de coronavirus, cu șomaj tehnic și izolare din cauza infecției, numărul orelor de muncă a scăzut cu 2,1% în cazul bărbaților și cu 2,6% în cel al femeilor.
Cu observația că indicatorul variază în funcție de numărul de persoane care lucrează, dar și de numărul orelor de muncă efectuate de fiecare persoană.
În cazul României, creșterea totalului orelor lucrate în jobul principal, comparativ cu Trim. II 2020, a fost apropiată mediei UE. Media a fost de 15,5%, iar țara noastră a înregistrat un avans cu 14,2%.
Față de Trim. III din 2019, se observă o scădere de 3,2% a numărului total de ore lucrate în România (date ajustate sezonier), în condițiile unei rate de ocupare de 70,6%, față de 71,1% în iulie – octombrie 2019.
Suedia este singurul stat membru unde numărul orelor muncite a scăzut în Trim. III, întrucât în perioada anterioară nu a aplicat nicio carantină pentru a preveni răspândirea noului coronavirus.
Țările cu cele mai substanțiale recuperări sunt și cele mai afectate în primăvară de pandemia de Covid-19: Grecia (+33.4%), Italia (+28.3%) și Spania (+27.8%).
Subocuparea și forța de muncă potențială adițională
Ocuparea, ajustată sezonier, a urcat în UE la 72,4% în Trim. III (față de 72,1% în trimestrul anterior), însă subocuparea și forța de muncă potențială adițională a scăzut mult mai lent – la 13,9%, de la 14,1%), până la 29,4 milioane de persoane.
În România, aceste două categorii se situau mult sub media europeană – la 8,3% din populația activă – , la fel ca și în Trim. II, față de 6,7% în iulie – octombrie 2019.
Persoanele subocupate sunt persoane ocupate care lucrează cu program parţial, care doresc şi sunt disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent.
Forţa de muncă potenţială adiţională reprezintă suma a două categorii de persoane:
- persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul
- persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul
Acești indicatori reprezintă categorii de populaţie ocupată sau inactivă având unele similitudini cu
populaţia în şomaj şi grade diferite de ataşament faţă de piaţa muncii, importante pentru evaluarea cererii și ofertei de pe piața muncii.
