Motivarea deciziei CCR privind revocarea Avocatului Poporului: „Îndeplinirea defectuoasă” a atribuțiilor nu este echivalentă cu „încălcarea Constituţiei şi a legilor”

Îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor nu este echivalentă cu încălcarea Constituţiei şi a legilor, spune CCR în motivarea deciziei prin care, cu unanimitate de voturi, a stabilit că revocarea Renatei Weber din funcția de Avocat al Poporului este neconstituțională.

Conform legislației, mandatul Avocatului Poporului poate înceta înainte de termen în caz de demisie, revocare din funcţie, incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private, imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 90 de zile – constatată prin examen medical de specialitate, ori în caz de deces.

Revocarea, precizează legea, se poate face doar ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor.

Renate Weber a fost revocată pe 16 iunie, prin respingerea rapoartelor de activitate din ultimii trei ani, documentele de respingere menționând mai multe momente în care Renate Weber nu ar fi procedat obiectiv: „Avocatul Poporului a îndeplinit defectuos atribuţiile sale, fie prin acţiunile realizate, fie prin omisiunea de a acţiona în aria sa de competenţă”.

CCR precizează în motivare: „Este evident că «îndeplinirea defectuoasă» a atribuțiilor nu este echivalentă cu «încălcarea Constituţiei şi a legilor». Curtea constată că, chiar în condițiile de maximă generalitate a sintagmei cuprinse în art.9 alin.(2) din Legea nr.35/1997, care prin ea însăși apare ca fiind viciată pentru neconstituționalitate, Parlamentul i-a conferit acesteia un înțeles și mai amplu, extinzând sfera cazurilor de revocare dincolo de încălcarea legii, la aplicarea sa defectuoasă”, mai arată CCR, citată de Agerpres.

Cum explică CCR decizia din 2012 , când a declarat constituțională demiterea Avocatului Poporului

Prin Decizia nr.732 din 10 iulie 2012, CCR nu a spus decât că Parlamentul „este singura autoritate în măsură să aprecieze dacă activitatea desfăşurată de Avocatul Poporului, în calitatea sa de conducător al instituţiei, s-a realizat în limitele stabilite de Constituţie şi lege sau, dimpotrivă, cu încălcarea acestora” și are competența de a dispune măsurile legale, „printr-o evaluare obiectivă în cadrul căilor şi procedurilor exclusiv parlamentare”.

Analizând prevederile legale referitoare la revocare, Curtea constată însă mai multe deficiențe ale reglementării:

• Actualul cadru normativ în temeiul căruia este adoptată o astfel de hotărâre prezintă o deficienţă gravă de conţinut, întrucât nu reglementează distinct și limitativ ipotezele în care se poate declanșa procedura de revocare. Posibilitatea revocării din funcţie a Avocatului Poporului <ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor> nu respectă condițiile de claritate, previzibilitate și rezonabilitate.
• Nici legea și nici regulamentele parlamentare nu prevăd procedura în baza căreia se adoptă hotărârea de revocare, limitându-se la a stabili titularul propunerii de revocare și forul decident.
• Nu există garanții cu privire la dreptul la apărare al persoanei revocate, converge spre concluzia că hotărârea astfel adoptată este rezultatul unui „act arbitrar, lipsit de fundament constituțional, în opoziție cu dispoziţiile art.1 alin.(3) din Constituţie care consacră principiul statului de drept”.
• Legea trebuie să reglementeze dreptul la recurs în faţa unei instanțe independente şi imparţiale, deci posibilitatea persoanei revocate de a contesta măsura revocării, în condițiile art.21 din Constituție referitor la liberul acces la justiție.

Menționăm că în 2018, CCR a considerat constituțională demiterea de către Ministerul Justiției a Laurei Codruța Kovesi, deși fosta șefă a DNA invoca, printre altele, că îi este încălcat dreptul al justie, întrucât nu poate contesta decizia și procedura pe care o considera nelegală.