Mladici va boicota azi procesul de la Haga. Fostul şef al armatei sârbilor bosniaci, Ratko Mladici, va boicota audierea la Tribunalul Internaţional pentru fosta Iugoslavie din Haga, atunci când va trebui să-şi susţină nevinovăţia. Potrivit avocatului său, Milos Saljici, generarul Mladici nu va participa, azi, la procedurile de audiere, pentru că echipa sa de apărători nu a fost încă aprobată. Mladici a apărut în faţa Curţii în 3 iunie şi a refuzat să vorbească despre ceea ce el a numit „acuzaţiile scârboase”. Mladici este acuzat de crime de război şi genocid, în războiul din Bosnia, între 1992-1995. „Ratko Mladici le-a spus autorităţilor închisorii că nu vrea să apară la proces, luni, şi nu va susţine nicio pledoarie”, a declarat Saljici. Tribunalul a cerut o perioadă mai lungă de timp pentru a aproba avocaţii pe care îi doreşte generalul Mladici (69 de ani), pe Saljici şi încă un avocat rus. (BBC News)
Hezbollah refuză să predea acuzaţii pentru uciderea lui Hariri. Liderul Hezbollah susţine că nu va preda niciodată autorităţilor ONU pe cei patru membri ai grupării militante, inculpaţi pentru uciderea, în 2005, a fostului premier libanez Rajik Hariri. Într-un discurs sfidător, Şeicul Hassan Nasrallah a spus că “nici în 300 de ani autorităţile nu vor pune mâna pe cei patru acuzaţi”. În primele comentarii apărute după anunţarea inculpării acestora, liderul Hezbollah a promis că ţara sa nu va fi implicată într-un nou “război civil”. Dar declaraţia făcută a venit ca o avertizare că pacea în Liban va exista doar în măsura în care guvernul nu va decide să-i pedepsească pe vinovaţi. Nasrallah a denunţat cei şase ani de investigaţii a asasinatului, ca pe un complot al Israelului şi SUA şi a spus că este vorba depsre o agresiune “împotriva Hezbolah şi a luptătorilor săi sfinţi”. Focuri de armă şi artificii s-au auzit în Beirut, imediat după comentariile publice ale lui Nasrallah. Hezbollahul, sprijinit de Iran şi Siria, a negat întotdeauna rolul pe care l-a fi jucat în uciderea fostului premier libanez. Cea mai importantă forţă politică şi militară din Liban este acuzată că, în 2005, a avut un rol esenţial în bombardarea coloanei de autovehicule, în care a murit Hariri, iar acuzaţiile recente ar putea arunca, din nou, ţara într-o criză a violenţelor. (The Guardian)
Clinton cere Spaniei să continue reformele economice. Secretarul de stat american a făcut prima sa vizită de stat în Spania, de când actualul premier Jose Luis Zapatero a devenit premier. Ea şi-a declarat sprijinul pentru Zapatero şi a lăudat măsurile economice de austeritate luate de guvern pentru a combate criza financiară. Totuşi, oficialul american a cerut autorităţilor de la Madrid să continue, să persevereze în aplicarea reformelor şi să aibă răbdare, în ciuda lipsei rezultatelor pe termen scurt. Într-o conferinţă comună de presă, susţinută împreună cu omologul său spaniol, Trinidad Jiménez, Clinton a declarat că Spania a făcut paşi importanţi sub conducerea lui Zapatero, pentru a-şi consolida veniturile, a-şi restructura sectorul bancar şi a-şi îmbunătăţi competitivitatea. “Înţelegem dificultăţile prin care trece Spania şi ştim că se află în faţa unor mari provocări. Dar sunt sigură că guvernul va continua procesul de reforme până la sfârşit, chiar dacă obţinerea unor rezultate cere timp şi răbdare”, a spus secretarul de stat. (El Pais)
Socialiştii francezi, derutaţi de procesul lui Strauss-Kahn. Socialiştii francezi au rămas în suspans cu organizarea alegerilor primare, în faţa incertitudinilor legate de rolul pe care ar putea să-l joace Dominique Strauss-Kahn în prezidenţialele din 2012. Socialiştii, aflaţi în plin proces de lansare a candidaturilor pentru alegerea oponentului lui Nicolas Sarkozy, în scrutinul de anul viiitor, se văd nevoiţi să-şi revizuiască strategia, după noua turnură pe care a luat-o procesul fostului şef al FMI. Înainte de arestarea acestuia, în 14 mai, la New York, Strauss-Kahn era printre favoriţii la candidatura pentru prezidenţiale. După aceea, părea că scena va fi deschisă pentru François Hollande, Martine Aubry şi Ségolène Royal. Acum se ia, din nou, în calcul ipoteza revenirii lui Strauss-Kahn în cursă. Se pare că cei trei colegi ai fostului director FMI ar accepta modificarea calendarului de depunere a candidaturilor. Oficial, listele se vor închide în 13 iulie, dar, la finalul săptămânii trecute, doi dintre candidaţi au anunţat că nu există nicio rezervă în a modifica data de închidere a depunerii acestor candidaturi, dacă Strauss-Kahn va solicita personal acest lucru. (Le Figaro)
Miliardele Pentagonului pentru dictatorii din Orientul Mijlociu. Oficial, Statele Unite nu plătesc alte guverne pentru a avea dreptul de a instala baze militare în acele ţări. Logica este următoarea: dacă ar oferi bani dictatorilor străini, nu ar putea construi o fundaţie solidă pentru alianţele militare strategice. Totuşi, pentru a lupta în Irak şi Afganistan, cu ochii aţintiţi spre Iran, în ultimul deceniu, Pentagonul a avut nevoie de o serie de baze militare din Orientul Mijlociu. Potrivit unei investigaţii de presă, contractele Pentagonului în Abu Dhabi, Kuwait şi Bahrain ajung la peste 14 miliarde de dolari, plătiţi pentru companii controlate de familiile aflate la putere în Golful Persic. Se pune întrebarea: nu cumva contributorii americanii plătesc, de fapt, pentru ca dictatorii din Orient să se îmbogăţească, în timp ce tinerii protestatarii din primvara arabă se bat pentru democraţie în acastă regiune? De exemplu, la Abu Dhabi, cel mai bogat stat al Emiratelor Arabe Unite, există o bază militară americană, în Al Dhafra. Emiratul este condus de o singură familie, cea a şeciului Khalifa bin Zayed Al Nahyan, care domină atât guvernul, cât şi afacerile din ţară. Şi tot combustibilul pe care l-au cumpărat SUA din 2005 încoace, în valoare de 5,2 miliarde de dolari, a fost achiziţionat de la compania petrolieră naţională, ADNOC, controlată de Al Nahyan. (Newsweek)
Haos în Piaţa Centrală din Cairo. O dispută între protestatari şi vânzătorii de ceai de pe stradă a declanşat o luptă între grupurile de tineri înarmaţi cu pietre, bâte şi cuţite, şi cortul manifestanţilor din piaţa centrală a fost incendiat. Luptele păreau s-au dus între civili, spre deosebire de la cele de până acum, între civili şi forţele de ordine, şi au demonstrat că tensiunile din Egipt continuă să existe, în timp ce în ţară partidele şi armata negociază, încă, tranziţia spre democraţie şi organizarea alegerilor. Ciocnirile au început la apus şi au continuat şi pe timpul nopţii. Unii protestatari au spus că problema a început când au încerat să mute cortul de lângă vânzătorii de ceai, pe care-i acuză că sunt „criminali” angajaţi de forţele de securitate. Aceştia, înarmaţi cu cuţite au dat foc corturilor, a spus un activist, Karim el-Agamy, adăugând că protestatarii au fost atacaţi cu pietre şi canistre cu kerosen. Un alt activist, Islam Ismail, a spus că demonstranţii au identificat doi poliţişti sub acoperire în mulţime, pe care i-au predat armatei. (The New York Times)
Lukaşenko interzice protestele contra regimului său. Preşedintele din Belarus, Alexander Lukaşanko, afirmă că protestele recente împotriva sa reprezintă o încercare de instigare la revoluţie în fostul stat sovietic. El a declarat, la o paradă militară organizată de Ziua Independenţei, la Minsk, că obiectivul protestatarilor este să „îngenuncheze” Belarusul, dar acest lucru nu se va întâmpla. Activiştii pentru drepturile omului spun că o pagină de pe un site de socializare rusesc a fost blocat pentru a stopa orice nou protest, iar poliţia a arestat mai mulţi tineri, care ar fi încercat să întrerupă ceremoniile de sărbătorire de la Minsk. Belarus a sărbătorit Ziua Independenţei, care marchează sfârşitul ocupaţiei naziste din 1944. Lukaşenko a spus că aceste proteste sunt, de fapt, un complot împotriva sa. „Cineva încearcă să copieze aici un scenariu al revoluţiei „colorate”, a declarat el, referindu-se la mişcările de protest din republicile foste soviectice preucm Georgia şi Ucraina, din 2003-2004. (BBC News)
