Nu există motivaţie suficientă pentru valorificarea pe piaţă a unei cantităţi mai mari de cereale (îndeosebi porumb) pentru furajarea animalelor, potrivit unei analize a Comisiei Naționale de Prognoză, efectuată pe baza datelor definitive ale INS. De aceea, avem mari probleme în sectorul agricol, unde grâul şi porumbul ocupă 57% din suprafaţa totală cultivata şi 85% din suprafaţa cultivată cu cereale (date aferente anului 2009). Concluziile care se desprind pentru anul agricol mai slab 2007 ne-ar putea fi utile și pentru a vedea la ce să ne așteptăm pentru 2012.
În ultimii ani, autoconsumul de grâu pentru furaje şi seminţe şi prelucrarea în vederea consumului uman în gospodăriile populaţiei s-a stabilizat la circa 1,6 milioane tone. Urmare a aderării la UE, ponderea vânzărilor în afara agriculturii a crescut de la circa 60% în 2004 la circa 70% în 2009. Ea s-a păstrat foarte aproape de pragul de 60% chiar și în anul agricol slab 2007, prin reducerea stocurilor.
Pentru referință, trebuie amintit că în Spania procentajul vânzărilor în afara agriculturii era de circa 94%, iar în Italia de aproape 90%, ceea ce arată că la noi comercializarea grâului pe piaţă este mult sub nivelul înregistrat în celelalte ţări europene. Raportul atrage atenția că structura pe destinaţii şi raportul autoconsum – cumpărare de pe piaţă relevă insuficienţa mecanismelor de piaţă și incidenţa negativă asupra sectorului agricol.
Astfel, necesarul de seminţe şi de furaje este asigurat preponderent pe bază de autoconsum. De aici derivă utilizarea de seminţe de slabă calitate și de furaje cu valoare calorică scăzută, cu translarea efectului în rezultatele sectorul zootehnic. Ce-i drept, remedierea acestei stări de fapt s-a făcut parțial, ponderea semințelor cumpărate din piață crescând treptat, de la 19% în 2004, la 39% în 2007 și la 58% în 2009.
În schimb, continuă utilizarea grâului cu valoare calorică redusă pentru furaje. Cumpărările reprezintă mai puţin de 20%, chiar și în condițiile în care cantităţile totale de grâu pentru furaje s-au redus de la aproape 1,4 milioane tone în anul 2006 la circa 0,5 milioane tone în anul 2009.
De reținut că exportul de grâu s-a majorat de la ceva mai mult de 600 mii tone în perioada 2005-2007 la aproape 2,8 milioane tone în anul 2008 (la o producţie de 7,2 milioane tone) şi 1,7 milioane tone în anul 2009. Ceea ce îl face puternic dependent de un an bun sau un an mai rău din punct de vedere al condițiilor meteo.
În schimb, vânzarea de grâu pentru panificaţie (prelucrare pentru consumul uman prin intermediul pieţei) s-a păstrat relativ stabilă, între 3 milioane tone în 2005 și 2,7 milioane tone în 2008 și 2009. Cu alte cuvinte, cererea de pe piața autohtonă de grâu este cea care dictează interesul pentru producția de grâu și variația stocurilor, ce compensează semnificativ rezultatele de moment.
Producția de porumb – preponderent în afara pieței
O particularitate a porumbului o reprezintă evoluţia distinctă a exportului în raport cu producţia. După 2008, livrările la extern s-au făcut chiar și cu riscul reducerii stocurilor. Dacă între anii 2005 și 2007 se exporta sub 5% din resurse, în anul 2008 proporţia a ajuns la 19%, pentru a se diminua ușor, sub 18%, în 2009.
Interesant este că în acești ultimi doi ani analizați, în care s-au exportat 3,2 milioane tone porumb, s-au și importat aproape 1,6 milioane tone, adică aproape jumătate din cantitatea exportată. Per total, variaţia stocurilor la porumb boabe în perioada 2004-2009 a fost negativă (-155 mii tone), în timp ce la grâu, în aceeaşi perioadă, s-a înregistrat un plus de 1,88 milioane tone.
Așadar, comercializarea pe piață a cerealelor este în progres dar rămâne relativ insuficientă, ceea ce afectează efectivul de animale și modul său de valorificare.
Cercul vicios se închide prin aceea că mai mult de jumătate din producţia de carne şi produse din carne se realizează în afara pieţei, pentru consumul final propriu. Ori, zootehnia reprezintă peste o treime din rezultatele sectorului agricol.
Urmărește-ne pe Google News
